CARTE Scurtă istorie a beției – Mark Forsyth


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

M-am amuzat mult citind această carte și chiar n-am băut nimic în timpul lecturii. Mi-a plăcut stilul autorului, umoristic și ironic, pentru că mi se spune că și eu aș fi de multe ori așa. Chiar în introducere, Mark Forsyth spune că nu e un băutor, dar că a studiat atît de mult efectele alcoolului încît poate vorbi espre el în cunoștință de cauză.

“Scurtă istorie a beției” este ceea ce spune: o trecere în revistă cronologică a modului în care alcoolul ne-a transformat din animale în oameni și invers. Cartea începe de la preistorie și ajunge la prohibiția din SUA și este formată din date istorice, anecdote, mituri, dar și demitizări și o mulțime de personaje istorice și imaginare.

Pe la jumătatea cărții, îți dai seama cît de importantă a fost băutura de-a lungul istoriei umanității: ea a construit și a destrămat imperii, a generat mituri, a fost pusă în cîrca zeităților și a dumnezeilor, ne-a ajutat și ne-a pus bețe în roate.

Episoade bahice din istorie

Omul preistoric mînca fructe fermentate mai multe decît putea duce, pentru că avea nevoie de grăsimi pe care să le ardă mai tîrziu. Acea ființă era nomadă și vîna, deci avea nevoie de energie. Că asta-i inducea o stare de bine e altceva… Dar alcoolul îi inducea pofta de mîncare, ceea ce-l determina să găsească moduri tot mai inventive de a-și procura hrana.

La egipteni, alcoolul era menit să-i ducă pe oameni într-o transă în care puteau vedea zeități. Pe de altă parte, băutura era și o cale către relații sexuale. Se pare că, la acea vreme, era egalitate de gen: femeile beau la fel de mult ca bărbații, deși stăteau la mese diferite. Ba chiar există unele scrieri în care sunt indicii că femeile erau cele care-i îmbătau pe bărbați, pentru a profita de ei sexual după aceea.

Grecii preferau vinul îndoit cu apă și-i considerau barbari pe cei care beau vin fără apă. La “simpozion”, amfitrionul era cel care stabilea subiectele de discuție și momentele în care trebuia să se bea vin. Se spune că Socrate bea vin, dar nu se îmbăta niciodată. Același lucru s-a spus despre Platon, iar Isus, deși transforma apa în vin și bea vin la masă, nu se cherchelea. Se pare că oamenii i-au admirat atît de mult pe unii, încît nu și-i puteau închipui beți.

Acestea sunt doar cîteva dintre lucruri pe care le afli din carte. Pe de altă parte, volumul îți distruge unele mituri. De exemplu, cică nu exista o cameră numită vomarium, în care romanii vomitau în timpul unui convivium! Iar acolo invitații erau așezați și serviți conform rangului în societate: cei considerați mai săraci și mai puțin nobili erau așezați într-un colț, li se aloca cel mai urît sclav și erau serviți ultimii, cu cel mai prost vin.

Un alt mit este cel al saloon-urilor din Vestul Sălbatic din SUA. Ele au apărut mai tîrziu decît aflăm din filmele western, la început fiind înlocuite de corturi de vîndut băutură, lîngă șantiere sau așezări de muncitori. Nici ușile batante se pare că nu existau, ci erau niște uși grele care opreau frigul și praful să intre în cîrciumă.

Sunt o mulțime de astfel de anecdote și fapte în această carte scrisă alert și într-un limbaj accesibil. Este o lectură de weekend admirabilă. Alături de un pahar de… ceva, evident.

“Scurtă istorie a beției” de Mark Forsyth, 2018, Editura Polirom, 260 de pagini

Cumpărați cartea de la:


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.