Cum am supărat nişte oameni pe Facebook 25


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 7 min)

Experimentul ludic

Cred că ideea (neoriginală) mi-a venit după ziua mea de naştere (7 iulie 1976, pentru conformitate). După avalanşa de urări impersonale, de la oameni cu care n-am interacţionat de ani buni, m-am gîndit că puţini ştiu cînd sunt născut, la fel cum şi eu ştiu despre foarte puţini oameni cînd au venit pe lume.

M-am tot jucat cu data naşterii în profilul de pe FB şi nu mai ştiu cum m-am hotărît să mă nasc în 2 septembrie. Uitasem de asta, dar dimineaţă m-am trezit cu vreo 80 de notificări pe Wall .

Modul de aplicare

Simplu: am schimbat data naşterii în profil şi am lăsat să se afişeze dînsa tuturor Friends-ilor care sunt ei prieteni. Atenţie însă, nu faceţi ca mine: FB e foarte strict cu modul în care tot schimbi datele din profil! Sigur, îţi poţi face un profil cu numele Elle Dam sau cine ştie ce alte combinaţii de litere şi cifre sau îţi poţi pune la profil o poză cu un fund gol, dar nu te juca cu data naşterii, prietene care eşti tu Friend!

Da, ei îţi vînd datele personale în scopuri de marketing, de aia sunt aşa de sensibili cînd faci mişmaşuri cu ziua în care ai făcut ochi. În caz că FB vede că te joci exagerat cu datele tale personale, îţi poate suspenda contul sau anula dreptul tău de a fi prezent pe reţeaua reţelelor .

Concluziile subiective

Am fost certat, am fost sfătuit, am fost făcut albie de porci virtuală. Concluziile le-am tras în urma observaţiilor online şi a discuţiilor offline de la bere (da, am şi o viaţă offline, ea implică de multe ori bere, narghilea şi oameni în jur).

  • Cei care au comentat cel mai mult la textuleţul în care deconspiram experimentul se simţeau atacaţi personal (concluzie trasă de vărul Marian – merci!).
  • Cei care mi-au dat sfaturi în ceea ce priveşte lipsa vieţii mele sociale „reale” au scris comentarii foarte lungi pe FB.
  • Dacă nu poţi face trecerea de la un registru la altul (de exemplu, de la virtual la real), ai unele probleme de personalitate, de altfel nu grave, dar care se pot rezolva prin educaţie şi prin acumularea de experienţă de viaţă.
  • Majoritatea celor care erau „contra” experimentului meu au scris fără diacritice şi cu greşeli gramaticale.
  • Experimentul m-a ajutat să-mi micşorez reţeaua de „prieteni” pe FB cu vreo sută şi ceva de avataruri.
  • Nu mi-am petrecut toată ziua pe FB. În timpul ăla, am telelucrat la diverse chestii, prin care participarea lui Bicla.ro la Parking Day.

Best of „reacţii”

Au fost peste 80 de reacţii (inclusiv ale mele) la textuleţul în care deconspiram experimentul. A fost amuzant că unii mi-au urat diverse chiar şi după ce am precizat că nu e ziua mea de naştere şi că e o combinaţie de glumă şi experiment. Două persoane m-au şi sunat să-mi ureze chestiile.

dupa parerea mea astea sunt genul de reactii de copii de scoala primara asociate cu o nevoie ne a fi bagat in seama provenit din frustrari personale. imi pare rau, dar astfel de lucururi nu se varsa in public ci se trateaza la medici specialisti, pshiologi eventual! (Irina Damascan)

da-mi si mie (unfriend – n.r.) ca imi este lene sa dau eu … (Bogdan Epure)

pana la urma e relativa treaba… poti sa uiti cand e ziua de nastere a unui om sau sa nu iti aduci aminte sa ii spui la multi ani, dar asta nu inseamna neaparat ca nu il cunosti sau ca nu ti-e prieten… lucruri ca astea pur si simplu se intampla (Alexandra Ghita)

George, ferite-ar sfantu sa uiti de ziua mea! )))) Eu am insemnat cu rosu in calendar data nasterii tale! (Irina Miron)

dear, nu te-am mai vazut de mai bine de 10 ani. ia spune tu repede, cand e ziua mea, fara sa te uiti la info din profil?! si daca vrei doar prieteni adevarati pe facebook, nu trebuia sa-mi dai accept. acum pe bune, chiar ai pretentia sa tin minte cand e ziua ta?!! dupa ce n-am mai auzit nimic din ’98? get real!!!! (Liana Dodon)

Deci ar trebui să ne documentăm online ca să-ţi spunem La mulţi ani? 3 surse? Unfriend ar trebui să primeşti tu… (Alexandru Negrea)

Ce zic alţii

Evident, experimentul ăsta s-a făcut încă de la apariţia Facebook-ului, nu sunt eu şeful lui. Am citit destule lucruri despre modul în care poţi folosi FB pentru a vedea pe ce lume trăieşti, inclusiv în cartea lui Brăduţ (v-o recomand cu căldură). Cristina m-a îndreptat spre acest articol din Slate, din care reproduc un fragmenţel:

By the morning of July 11, my wall was crammed with birthday greetings, and by the end of the day, 119 people had wished me happy birthday—or rather „Happy Birthday!!” (which appears to be standard Facebook birthday punctuation). Only four old and close friends were skeptical that I was celebrating my birthday in July, though most of them attributed the confusion to their own faulty memories. One, the brilliant John M., sensed something profoundly wrong, posting: „Is this some Slateexperiment about the Pavlovian response of people to Facebook birthday notifications?”

Epilog

Unii spun că am făcut asta din frustrare (inclusiv sexuală), alţii s-au simţit jigniţi şi nu vor mai vorbi cu mine (adică vor continua să facă ce au făcut şi pînă acum)… Eu nu mă pricep la lucrurile astea, am făcut asta pentru că mi s-a pus la dispoziţie o reţea precum Facebook. Consider că trebuie să folosim instrumentele de socializare online cunoscîndu-le în cele mai mici detalii, judecîndu-le, testîndu-le pe ele şi pe membrii lor. Aşa ne simţim vii, conectaţi, digitali, cybercetăţeni. Adăugăm la astea educaţia şi experienţa de viaţă şi sigur vom rîde mai mult.


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

25 gânduri despre “Cum am supărat nişte oameni pe Facebook