(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
De un timp, mă lupt cu somnul meu. Îl pîndesc la colț, mai ales noaptea și-l sechestrez. Este însă alunecos și scapă ușor, de cele mai multe ori. E un joc care se repetă zilnic.
Recunosc, uneori reușesc să-l țin mai multe zile la mine. Și atunci se răzbună, mă ține într-o stare de veghe nocivă. Îmi spune să mă obișnuiesc, că așa a făcut cu mulți oameni, pînă cînd i-a dat pe brazdă. Dar parcă n-aș vrea să fac asta.
Mi se pare ciudat că nu e numai somnul meu. El vine obosit, de obicei tîrziu, la mine, de parcă ar fi avut de colindat pe la o mulțime de oameni. Și nu înțeleg de ce-l mai cheamă Somn, dacă-l cheamă atîta lume.