(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 5 min)
Prima oară în străinătate. Prima oară cu avionul. Ca să fie șocul cultural complet, destinația este Paris. De acolo, cu TGV-ul la Lille, ca să învăț HTML de la francezi.
Scena: 1996, ziua. Ne-UE, cu viză Schengen, francul încă în Franța, avionul plătit de organizatorii școlii de vară de o lună de la ESJ, destinația mea academică. Am primit prin poștă biletul de avion la o mare companie de pe vremea aia. Pe atunci, biletele nu se emiteau exclusiv electronic, ci pe o hîrtie specială.
Să vă mai spun cît de greu a fost să fac rost de cîteva sute de franci francezi în Buzău? Nu vă mai spun. La Ambasada Franței, am făcut un control medical, de parcă aș fi plecat în expediție în Tanzania. M-am informat cum am putut despre ce tip de avion urma să mă poarte în Hexagon, ce puteam lua și ce nu la mine… Greu fără Internet acasă pe vremea aia!
Sunt la aeroport. Noroc că sunt cu o colegă mai mare decît mine, care a mai fost cu avionul. Dar acolo sunt descălțat, examinat, întrebat. Este pre-9/11, pre-isterie americană. Trec de filtrul de securitate și de controlul vamal fără să mă fac de rîs.
Sus, tot mai sus
În avion acum. Surpriză, nu mergem spre fundul avionului, ci suntem opriți la primele locuri de către o însoțitoare de zbor. Care ar fi șansele să fie o problemă și să nu mai putem pleca? Nu e nici una dar stewardesa ne arată locurile noastre, chiar în botul avionului. Scaune largi, foarte mult loc pentru picioare. Tipa îmi ia geaca, o pune pe umeraș și pune totul într-un dulap pe care nu l-aș fi ghicit în acea fantă.
Curg valuri de pasageri în avion. Lîngă noi, doar vreo doi oameni. Sunt încîntat de serviciile acestei companii. Iar cînd ni se oferă un pahar de șampanie (da, șampanie și da, pahar de sticlă), zîmbesc ca și cum mi s-ar cuveni lucrurile astea. Stewardesa ne spune că plecăm cu 15 minute întîrziere și se scuză. Ne anunță că mai e șampanie, doar să cerem.
Decolarea. O iau de mînă pe colega. Șampania m-a moleșit, dar vreau să zbor. Și zbor, pentru prima dată în viața mea! Zbor lin, dar și cu mici tumbe în aer (așa îmi închipui eu turbulențele). Respect cu strictețe semnalele luminoase.
Vine mîncarea. Mîncare caldă, aleasă dintr-un meniu, ca la restaurant. Tacîmuri adevărate, farfurii ca în bucătăria mea, din ceramică. Mestec mulțumit și-mi exprim emoția avionului către colega. Ea-mi spune însă că acest tratament princiar nu este aplicat tuturor, ci numai celor de la clasa business! Ah, acum înțeleg sensul acelei perdele din spatele nostru, hărmălaia din spatele avionului, mîncarea în caserole de plastic și apa în loc de șampanie, care este distribuită în acel sector… Și mă simt și mai bine.
Misterul destrămat
Aflu că organizatorii n-au mai găsit locuri la clasa economy și noi trebuia neapărat să fim atunci la Lille. Așa că ne-au sacrificat pe altarul liniilor aeriene de lux.
Vine un moment neașteptat. Nu, nu cafeaua în sine e neașteptată. Stewardesa îmi întinde tava pe care e așezată frumos o ceașcă de cafea. Eu iau tava. Ea nu-i dă drumul, îmi zîmbește și-mi spune să iau numai ceașca. Mă fîstîcesc și dau drumul tăvii. Colega ia ceașca și mi-o dă. Uf, am scăpat și de asta…
Credeam eu că am scăpat, dar de unde! Se strîng toate cele de pe la meseni și trec însoțitorii de zbor cu căruciorul pe culoar, întrebînd: „Un digestif?” Mă gîndesc că nu mi-ar strica o pastilă de stomac, dar nu sunt sigur că asta înseamnă „digestiv”. Întrebarea se apropie amenințător și eu n-am pregătit un răspuns. „Un digestif? Un digestif?” Eu întreb în franceză, ca un interesant aflat la primul zbor cu avionul: „Ce digestiv aveți?” Doamna îmi arată niște sticluțe ce par de coniac. Îmi afișez zîmbetul triumfător și dau din cap în semn de aprobare. Și așa m-am ales cu două digestive.
Aterizarea este acompaniată, în mintea mea, de Odă bucuriei. Astăzi, aș fi dat pe FB un status de tipul: Like a boss!
Ce să zic altceva decît că vă urez să aveți parte de o primă experiență cu avionul cel puțin la fel de palpitantă ca a mea? Iar despre călătoria cu avionul spre SUA, cu altă ocazie…

hehe prima experiență la business nu se uită niciodată. :)
multă baftă în concurs!
Prima și ultima. Să fie baftă, dar participarea contează mai mult decît cîștigul.