Publicitatea, între academie și verzișori 4


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)

De cînd mă știu, discursurile sunt aceleași: profesorii și cercetătorii vor nediscriminare în reclame, agențiile vor să facă bani orice ar fi. Cei din universități spun că e loc pentru echilibru, publicitarii arată că se vînd produsele bine în urma reclamelor misogine de azi.

Ieri, la evenimentul despre stereotipurile de gen în publicitate, organizat de [abbr title=”Consiliul Român pentru publicitate”]RAC[/abbr], a fost o luptă surdă. Așa e mereu: ne împungem, invocăm studii mai mult sau mai puțin relevante, ne comparăm cu alte țări. Dar nu iese niciodată nimic constructiv.

Constatările sunt simple:

  • publicitatea românească e misogină
  • reclamele de la noi prezintă femeia ca pe un obiect
  • facem mișto de soțiile, prietenele și mamele noastre în publicitate
  • scoatem bani prezentînd femeile ca niște corpuri fade

Bogdan Naumovici a spus ce a avut de spus și a zbughit-o pe motocicletă, fără să aștepte reacțiile complete, fără să răspundă la întrebări. Un gest total neelegant față de Mihaela Miroiu, moderatoarea dezbaterii și față de celelalte femei care au vorbit. Cam așa e publicitatea românească: lovește și fuge. Se întoarce doar cînd încasează banii.

Nu poți să invoci profitul în fața unor oameni care au studii elevate și care cred în idealuri. Nu este profitul profesorilor și al cercetătorilor, ci al unui grup restrîns format din directori de companii și de agenții de publicitate. Vînzările cresc pentru că asta li se oferă bizonilor cumpărători.

Soluția este educația, ca în multe alte situații. Trebuie să-i învățăm pe copii, elevi și studenți, că suntem oameni, nu obiecte cu forme de corpuri umane, că trebuie să comunicăm, să ne respectăm cît de cît, că nu suntem așa cum ne descriu corporațiile și creativii cu mari carențe de cultură generală și experiență de viață.


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4 gânduri despre “Publicitatea, între academie și verzișori

  • Leul de Oras

    Lol, aici e vorba de bun simt, nu de ceva ce se invata in facultate. Daca unu crede ca locu femeii e sa faca senvisuri la cratita (lol!) e o problema care se trage din sfera personala, nu din cea a studiilor.

    Singura chestie pe care as pune-o pe seama scolii e “complexul Dumnezeu”, de care sufera publicitarii si jurnalistii. In urma studiilor, care spun ca textele lor trebuie sa fie intelese de un public cat mai larg, de la prost la destept, studentul ramane cu ideea ca el scrie pentru prosti. Acestia din urma, in mod normal, nu ar intelege ce zice el, daca nu si-ar simplifica limbajul etc. Dar si asta e doar o neintelegere.

    Bun simt. Aia ne trebuie.

    • George Hari Popescu Autor articol

      Ai zis bine. Eu mă refer la educația primară și secundară însă, nu la studiile universitare. Bunul simț se predă în școală, în alte țări, la fel rîsul, plînsul și cum să dai “bună ziua” pe stradă.

      Cerc vicios: vrem vînzări, deci ne adresăm unui public mediocru, oricîtă targetare am face. Avem vînzări, întreținem stereotipurile, nu facem nici o schimbare. A, dar luăm premii la festivaluri, facem CSR și campanii pro bono, că așa e ecologic azi.