NEMIRA Beatrice Fontanel, Daniel Wolfromm – Mică istorie a prezervativului 6


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

 

După Scurtă istorie a anxietății, ar merge o Mică istorie a prezervativului, nu-i așa? Dacă prima carte nu avea neapărat o abordare istorică, aceasta povestește cronologic ființarea, evoluția, decăderea și mărirea obiectului care astăzi face parte din viața noastră ca pasta de dinți sau șervețelul umed.

Nici nu vă imaginați cît de mult i-a luat micuțului prezervativ să demonstreze că este o metodă contraceptivă aproape perfectă! S-a lovit de moravurile vremurilor, de legile absurde, de gîndirea retrogradă a bisericii, de politicienii obtuzi, de familiile pudibonde, de lipsa educației în școli. Lista poate continua, în calea lui au fost o mulțime de obstacole. În mod amuzant, în calea lui, a prezervativului, un accesoriu menit să fie un obstacol

Beatrice Fontanel și Daniel Wolfromm ne poartă prin date istorice, anecdote, precizări legale și educație sexuală. Este o lectură agreabilă, în același timp educativă și amuzantă. Partea interesantă este că volumul are un format de buzunar, parcă pentru a fi în spiritul prezervativului în ambalaj îngust, special creat pentru blugii perioadei flower-power.

Iată cîteva repere istorico-informative din carte:

Grecia antică – Strămoșul prezervativului masculin apare sub forma rudimentară a unei porțiuni, cecumul, din intestinul unei oi sau al unui țap, animal de altfel cunoscut pentru apetitul său sexual.

Sec. XVIII – Pentru a-și limpezi explicațiile și a-și convinge clienții, fabricanții angajează artiști care să le ilustreze prospectele publicitare. Vedem domnișoare suflînd în bășici făcute din intestin de animal. Ele le testează soliditatea și le verifică starea de curățenie, care nu este întotdeauna evidentă, condomurile necesitînd o întreținere minuțioasă.

Începutul sec. XIX – Thomas Hancock începe să prelucreze latexul și încearcă vulcanizarea, obținînd brevetul pentru descoperirea făcută de Charles Goodyear.

Anii 1870 – Firma Macintosh începe producția prezervativelor din cauciuc. Articolele sunt lavabile, trebuie uscate, presărate cu talc, trebuie suflat în ele pentru a le verifica, apoi trebuie rulate și unse cu vaselină sau parafină, înainte de fi puse în cutii ferite de lumină.

Începutul sec. XX – Autorul german Richter consideră că originea cuvîntului condom este cuvîntul persan kendu, care desemnează un rezervor făcut din intestine și folosit de țărani pentru păstrarea grîului.

Anii 1920 – Trojan e o marcă de referință. Apar marii producători actuali de prezervative. Criza stimulează vînzarea condomurilor.

27 ianuarie 1987 – În Franța, apare o lege care permite publicitatea pentru prezervative.

Primăvara lui 1992 – Apare prezervativul feminin, dar nu va avea mare succes. Este o teacă ultrasubțire, de 17 cm lungime și 7 cm în diametru, făcută din poliuretan lubrifiat pe ambele fețe.

Primăvara lui 2005 – Apare cutia de cinci bucăți, cu “avertismentul”: “Ai ajuns la un pachet pe zi? Bravo!”

Volumul este un zig-zag dinamic prin istorie, iar mirarea cititorului în fața modului în care micuțul obiect a schimbat lumea va crește de la pagină la pagină.

Finalul cărții este bine ticluit:

Printre numeroasele modele de “căciulițe” fanteziste disponibile astăzi, există nu de multă vreme prezervativele fluorescente… Mici licurici în noapte, fie ca plăpîndul lor licăr să sfîrșească prin a lumina revenirile imprevizibile ale obscurantismului secular.

Beatrice Fontanel, Daniel Wolfromm –
Mică istorie a prezervativului

Anul apariției la Nemira: 2012

Colecția: Erotikos

Traducere: Ion Doru Brana

ISBN: 978-606-579-354-5

Nr. de pagini: 164

Cumpără cartea de pe site-ul Nemira

Cîștigați această carte! Povestiți pe scurt cum ați aflat ce este un prezervativ. Termen: 8 iulie, ora 20. Predarea cărții se face personal în București, deci cîștigătorul trebuie să locuiască aici sau să aibă posibilitatea să-i fie transmisă cartea prin cineva de aici.


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

6 gânduri despre “NEMIRA Beatrice Fontanel, Daniel Wolfromm – Mică istorie a prezervativului

  • Alina Greavu

    Ha! Interesantă lectură! Îmi amintesc o scenă jenantă legată de unul și cred că atunci am și aflat ce e un prezervativ, nu-mi mai amintesc cu exactitate. Eram în școala generală când m-am trezit că râdeau băieții de mine. Nu știam de ce. Cât am fost în pauză, colegul meu de bancă mi-a scormonit în ghiozdan și a dat de un prezervativ. Mirată am fost și eu, pentru că habar n-aveam ce căuta acolo. Credeam că mi-au făcut ei o glumă. Când am ajuns acasă și mi-am întrebat părinții, maică-mea a rămas și ea blocată. Abia pe seară a recunoscut tata că l-a pus acolo, asta pentru că știa că va urma inevitabilul prim moment de natură sexuală din viața mea și-și dorea să mă protejez. Nu-mi venea să cred că tata făcuse asta! Nu l-am folosit pe acela, oricum, momentul respectiv a urmat cu mult mai târziu, însă știu că m-am jucat cu prezervativul și i-am testat elasticitatea până l-am spart :)

  • Florina N.

    Eu am gasit, cand eram mica, o cutie cu din astea la parinti in dulap. Aveau un fluture desenat pe ambalaj si erau date cu un praf. Acum aflu din acest articol ca acel praf era talc si deci alea erau din cauciuc, nu din latex, ca acum. Oricum, multumesc mult pentru sugestia de a citi cartea, cred ca o voi cumpara, am vazut ca e la reducere pe site la Nemira.

  • Badita Florin

    Primul contact cu un prezervativ, a fost pe la 2-3 ani, cand mama lucra la Romarta Socialista, si cand veneam pe la munca, ne dadea prezervative sa le umflam, ne spunea ca sunt baloane si ne lasa sa le umflam.

    Amuzant a fost cand au venit de la partid sa faca inspectie, etc, si noi eram cu prezervativele umflate, si aia a intrebat ce sunt alea, baloane, si tipa chiar a crezut.

    De aflat am aflat pe la 7-10 ani de zile, mi-au povestit verisorii mei mai mari
    Avea sa mai treaca mult timp pana sa aflu si cum se simte

  • Violeta Dragnea

    La mine n-a fost asa de spectaculos ca la voi. Am luat o data o revista din aia pentru adolescenti si avea cadou un prezervativ in ambalaj din ala strins, de bagat in buzunarul de la blugi. Am fost amuzata atunci, aveam 16 ani si nu credeam ca-l voi folosi curand. Odata, a venit un tip pe la mine, nu mai stiu ce trebuia sa-i imprumut. Va inchipuiti voi ca numai la aia ne statea gandul, asa ca… La un moment dat el intreaba daca am un prezervativ, pentru ca na, el nu era pregatit pentru asta cand a venit la mine. I-am zis ca da, am unul, intamplator.

    Culmea a fost ca am insistat sa i-l pun eu :-) El a fost surprins, dar eu si mai si, cand am vazut prima oara cum arata obiecul. La ala din latex ma refer :-)

  • gadjodillo

    Două poveşti, cam din aceeaşi perioadă.
    Aveam un ghiozdan din acela, la care în franceză îi spune cartable. Pătrat, greoi, cu care umblam în spate (eram nu elevă, ci, de ceva ani, ‘profă’). Ghiozdanul era un fel de casă portabilă, în care se găsea imensul laptop al acelor vremuri, foi, foicele, acte, pixuri, ceva schimburi, agendă… mă rog, tot ce-i trebuie omului cînd face naveta de la Baia Mare la Bucureşti pentru a preda media studies studenţilor elitişti de la UM (decedată între timp).
    Ghiozdanul avea un buzunar, la exterior, pe partea vizibilă, un buzunar imens cu fermoar. Cînd predam, dacă mi-aduceam aminte de ceva şi-mi trebuia un pix, o foaie, ceva, eventual o foicică pe care scrisesem o idee, pac, fermoarul, căutam fără să mă uit şi găseam pe loc. Fermoarul îl deschideam şi închideam de cîteva ori într-un seminar de 2 ore.
    S-a întîmplat că, la un punct anume al discuţiei relaxate dintre noi, a trebuit să scot laptopul. Am ridicat clapeta cu buzunarul şi am dat să scot laptopul. Dar fermoarul era deschis… aşa că tot acel dezastru (obiectele cele mai diverse la care se poate gîndi mintea umană că s-ar putea găsi în geanta unei femei) au zburat prin aer şi au aterizat pe catedră şi prin jur, pe jos. Un prezervativ a făcut cel mai spectaculos zbor şi a nimerit, ei da, pe banca în jurul căreia se aflau cele mai multe dintre studente. Erau vreo 10 de toate, grupate acolo.
    Bineînţeles că la început n-am avut replică, apoi le-am explicat că trebuie mereu să fii pregătit de orice, ca jurnalist:) (nu era cea mai inteligentă replică, dar atît am putut acolo, pe loc), trebuie să ai mereu un prezervativ la îndemînă, după care m-am dus să strîng celelalte obiecte… unde am mai găsit unul. Aşa că am adăugat, … sau două!…

  • gadjodillo

    A doua poveste, cam din aceeaşi perioadă. Nepoata mea, de vreo 8-9 ani, îmi umbla prin ghiozdan. Găseşte prezervativul (unul din ele). Mă întreabă ce e.
    Eu, inocentă, nu ştiu, ceva, o chestie, n-are importanţă, bla bla.
    Ea se uită la mine, rîde. Ştie că e ceva mai important de atît, a văzut şi în dulăpiorul cu medicamente. Eu mă fîstîcesc, ea se prinde. Ca orice om inteligent, îşi dă seama imediat. Ne luptăm pentru prezervativ, eu ţîşnesc spre baie, mă fac că-l arunc în WC şi trag apa. Nu o fac, îl ascund pe undeva, sub mînecă sau mai ştiu eu…
    Nepoată-mea mă provoacă, mă duc şi-l scot de-acolo!
    Eu: N-ai decît!
    Ea se duce, bagă mîna în WC, caută şi nu găseşte. E undeva între rîs şi plîns. Decide să rîdă, dar umilinţa de a fi băgat mîna în WC e prea mare. Pentru asta, decid şi eu să-i povestesc, cît de delicat pot, cam ce e ăla. În desfac, îl umflăm, e o jucărie, nu? Nepoata, dezumflată: a, credeam că e pentru sex!
    A fost genială faza. Cred că arătam ca o cretină, bucuroasă că a descoperit clanţa de la uşă.