(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)
Ieri, studenții au început anul universitar de clubbing. Centrul vechi se va uza mai mult de la folosirea în exces a burselor, străzile vor scrîșni din cauza cauciucurilor BMW cu abonament cu reducere pe toate liniile, șaormeriile vor cere ajutor de carne de miel de la turci în fereastra dintre două cursuri. În fine, viața orașului frumos european revine la normal.
A fost deschiderea anului 2012-2013, a fost revelionul academic, cu imnuri solemne și culorii mii. Două momente mi-au plăcut la ceremonia facultății mele: lectura lui Sorin Psatta, prof la FJSC și discursul lui Laurent Couderc, redactor-șef la Regard.
Celălalt Psatta
Sorin a citit integral articolul fiului său, Matei, care va apărea în revista Carevasăzică. A fost o avanpremieră interesantă. Articolul se numește Nu e vina noastră și este dedicat studenților. Matei pornește de la ideea că nu e vina nimănui că suntem vai de capul nostru în învățămînt, în viață, în economie și în viitor. Nici a profesorilor. Nu se știe a cui e ea și nu asta contează. Important este însă să învățăm că e mereu vina noastră.
Am învăţat să întreb, am învăţat să fiu curios, am învăţat că nu ştiu, dar pot afla. Am învăţat că totul până atunci era vina mea, nu a profesorilor, nu a societăţii, ci a mea. Am vrut, din motive egoiste, să arăt că pot.
Negînd dublu, Matei afirmă în articolașul lui. Se autoironizează, își face autocritica, mea culpa și alte expresii latine. Sper că studenții din anul I au prins măcar cîteva paragrafe din lectura lui Sorin.
Pastele din Spania
Laurent ne-a povestit că a străbătut lumea în calitate de jurnalist. Că este o meserie dură, dar frumoasă. Le-a spus bobocilor că-i așteaptă greutăți și că vor avea unele satisfacții profesionale. A vorbit în română, ceea ce a amuțit gurile multor studenți mici și mari. Laurent a rămas marcat de un fapt și l-a sintetizat într-o frază, pentru a exemplifica duritatea meseriei de jurnalist: în Spania, a fost nevoit să mănînce zilnic paste…
[box type=”note” style=”rounded” border=”full”]Nu pot să urez „un an universitar bun”, avînd în vedere cît îi pasă conducerii țării mele de învățămînt. Ar fi patetic și trist pe alocuri. Dar, cu mare speranță, aș vrea să trecem și peste acest an, cum am trecut peste cel trecut și să-l înfruntăm pe următorul. Ca atunci cînd scapi de un val, în timpul furtunii, apoi tragi o gură de aer zdravănă cînd îl vezi pe următorul apropiindu-se.
Domnule profesor, de ce sunteți rău? La FJSC nu-s studenți cu BMW-uri, care să-și cheltuie bursele pe cafele în centru vechi. Bursierii de la FJSC ies în Gaia, stau în cămin și cheltuie bursa pe pantofi de firmă. Restul banilor vin din alte părți neștiute și nepomenite.
În altă ordine de idei, regret că n-am putut ajunge la deschidere, dar abia aștept să citesc articolul în Carevasăzică. Sunt chiar curios cum vede un student al cărui tată i-a fost profesor sistemul de învățământ din România.
Nu mă acuza de lucruri pe care nu le-am spus despre studenții de la FJSC, te rog. Sigur că nu au de nici unele.
Am fost si eu la deschiderea anului universitar, desi sunt anul III. Mi s-a parut, oarecum, trista. Trista pentru ca studentii din anii II si III nu au fost prezenti, iar pe chipurile bobocilor se citea nedumerirea si lipsa de interes. Cand am fost eu boboaca, colegii mai mari ne-au oferit o atmosfera frumoasa…Sau e posibil sa ma insel, poate ca a fost exact ca atunci cand te uiti din nou la un film si deja stii actiunea si replicile pe dinafara.
In schimb, mi-a placut exact ce v-a placut si dvs…articolul ce va aparea in Carevasazica si discursul lui Laurent Couderc.
Ca să rămâi cu ceva, din școală, din viață, din orice, trebuie să vrei și să te intereseze… Poți să ții cel mai frumos discurs, dar e degeaba dacă spui ce ai de spus în fața unor tărtăcuțe. Totuși, dacă printre tărtăcuțe mai e și câte un cap, tot e ceva :)
Mie mi-a povestit cineva care a fost la deschidere că aproape toată lumea care a vorbit le-a spus studenţilor cât de grea e facultatea. Cât de greu o să le fie. Mi se pare o minciună. E o facultate uşoară. Dar, în primul rând, mi se pare că mesajul principal ar trebui să fie despre cât de frumoasă e facultatea. (Oare şi asta ar fi fost o minciună?)Tocmai de aia îmi place că ai scris că Laurent a spus că meseria de jurnalist e frumoasă. E cea mai frumoasă, aş completa eu.
Cred ca orice „tartacuta” care intra la FJSC e pe calea cea buna . Asta e impresia pe care mi-a creat-o facultatea… Si daca nu e asa , prefer sa traiesc cu aceasta iluzie , cel putin pana cand o sa ma vad intrata , admisa … ( si fara sa va servesc „perle” ).