(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Cînd am ieșit 100 noaptea, nu ne-a știut nimeni. Cînd am fost 450, am luat amendă. Cînd am făcut masa critică, eram mai puțini ca noaptea. Cînd am ieșit, în 27 octombrie 2012, cam 1.000, ne-au escortat și ne-au împărțit în grupuri mai mici, ca să ne controleze mai ușor.
De cînd mă știu în București, primarul mă ignoră cînd sunt pe două roți. Purtătoarea de cuvînt de la Administrația Străzilor refuză dialogul, poliția mă încurcă în numele legii. Ei nu înțeleg că asta nu poate duce la altceva decît la furie.
httpvh://www.youtube.com/watch?v=_02KdlLF3tU
La marșul “Existăm și-o s-avem bandă”, au fost bannere cu dorințe. “Vreau piste pe șosea”, scrisese cineva pe o foaie A4 lipită pe spate. “Vreau șosele fără cîini”, zicea altcineva. Erau referiri la autostrăzile suspendate, la planurile ciudate ale primăriei opresciene, la gîndirea retrogradă a reprezentanților noștri locali slab educați și degrabă consumatori de buget.
Continuarea articolului, la Bicla.ro