Minuni de la studenți >>> Cioara și Tudor Chirilă


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

A venit iar acea perioadă a anului în care public texte scrise de studenți, care mi-au atras atenția. Pentru seminarul de Jurnalism online, au avut de scris o groază de texte, pe diverse teme, în diverse stiluri. Inevitabil, s-a ajuns și la scriitura pentru blog. Voi da aici două tipuri de exemple: post-uri personale, pe teme la alegere și post-uri în care ei trebuia să imite stilul unui blogger (poate vă amintiți de acest exercițiu de la studenții de la masterat). Urmăriți tag-ul jo pentru a citi toate textele.

Oana Căloiu: Am o cioară albastră

În acest text caustic, Oana vorbește despre o specie nouă de oameni: homo prolips. Este cel care are prejudecăți, care nu pune sub semnul întrebării nimic.

De ce sunteți, bă, ignari? Aspectul fizic sau pasiunile nu sunt argumente suficiente pentru așa idei. Nimic nu e suficient vreodată. Să pui totul pe o masă și tot nu-i suficient. Să o pui pe una dezbrăcată pe masă, în fața a 1.000 de bărbați cu dexteritate, tot nu-i suficient. Nu e suficient. Nu e. Nu.

Lasă omul în pacea și-n izmenele lui! Uități ce v-a zis mamaia despre oamenii din lume, fiindcă mamaia nu i-a cunoscut pe toți. N-are dumneaei treabă cu așa ceva, că de ar fi avut, mergea la ceai cu tanti Elisabeta a II-a și cu tanti Margareta a II-a.

Oana are un limbaj amuzant și colorat și aduce argumente în forme la care nu te aștepți. Citiți textul integral.

Alexandra Cheroiu: Scrisoare de adio

Alexandra l-a ales pe Tudor Chirilă. Textul este, evident, despre dragoste, o temă des întîlnită pe blog-ul artistului.

Aş vrea să plec, sufocată de inutilitatea încercărilor de a ne iubi şi atât, să-ţi spun adio şi să plec fară să simt ghimpi în inimă şi privirea ta îngropată în pământ. Aş vrea să-ţi arunc în braţe toate amintirile, să-ţi smulg inima din piept şi împreună cu a mea, să le sfâşii în bucăţele ca niciodată să nu te întorci, niciodată să nu mă  întorc. Aş vrea să-mi scot ochii şi pe ai tăi să-i scot, să-i înec în ape ca privirile să nu ni se mai întâlnească vreodată. Să mă spăl de tine, să te speli de mine şi să nu mai simţim mirosul voluptos al trupurilor noastre. Vreau să uităm că pentru o clipă visurile noastre s-au contopit într-o dulce şi înşelătoare fericire, că trăirile au scăpat de sub aripa raţiunii şi pentru o clipă am crezut că putem urma aceeaşi cale – a iubirii- dintr-o nebunie copilărească a firii.

Alexandra face ușor poezie în textul ei și transmite emoții fruște, așa cum Chirilă încearcă prin piesele și post-urile lui. Citiți textul integral.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.