Proustiene scurte 2


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)

Amandina e de atunci cînd rămîneam în buzunar cu patru lei și nu eram deloc trist pentru că știam că sunt suficienți pentru o cea mai bună prăjitură cunoscută de mine. O cumpăram de la cofetăria de lîngă bloc, primeam o linguriță mică de tot și mîncam tot, strîngeam și ultimele firimituri de pe hîrtia cu margine ondulată de sub amandină.

Săpunul handmade miroase frumos și acum pentru că făcea și mamaia săpun în lighean la țară. Combina leșie cu diverse substanțe, punea într-un tuci și făcea focul în mijlocul curții animalelor. Învîrtea cu un făcăleț foarte mare, săpunul bolborosea ca vulcanii noroioși. Cînd se răcea, îmi venea să mușc din bucățile tari de săpun.

Cartofii prăjiți îmi plăceau iarna, la țară, cînd ningea mult și era frig afară. Cartoful prăjit își bătea joc de gheața de pe ferestre și-mi încălzea gura. Cartofi calzi cu mămăligă rece, combinație pe care o înțelegi la 12 ani. Aruncam cîte un cartof prăjit sub masă, pentru pisicile cerșetoare. Mamaia îi mînca mereu cu mîna.

Trezitul dimineața de tot era pentru a pleca la mare. Un munte de bagaje, pași grăbiți, ceai cu pîine, mici certuri, aer curat și rece care venea prin fereastra de la bucătărie și urma o călătorie lungă cu trenul. Trezitul devreme dimineața în contrast cu moțăielile de după-amiază în zgomotul infernal al hotelului cu turiști veniți numai prin sindicat.

Cartea neîndoită e de cînd s-a supărat proful de română în liceu că puneam cărțile cu fața în jos și că îndoiam foile pentru a face semn. Cartea se respectă, oricum ar fi ea, autorul ei a asudat pentru a o scrie, este o creație nobilă, este o sumă de cuvinte pe care cineva a încercat să le îmbine cît mai frumos. Eu nu mai răstorn niciodată o carte și fac rar colțuri fff mici.

Foto: Gătiți cu spor

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

2 gânduri despre “Proustiene scurte