CARTE Acluofobia. Zece povestiri macabre – A.R. Deleanu


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

ACLUOFOBÍE s. f. teamă patologică de întuneric. (<engl. achluophobia)
Sursa: MDN (2000) 

Micuțul păianjen negru urca rapid pe piciorul meu drept pus pe cel stîng. A trecut podul mînecii de la geacă și a continuat pe umăr. A ieșit din raza vizuală, dar nu a intrat pe lîngă guler, pentru că n-am simțit nimic. Cam în același timp, am devenit conștient de mișcările subtile din jur: o pală de vînt a mișcat ușor pubela verde metalică, cîteva frunze și-au schimbat locul între ele sub mașina parcată pe trotuar, ca într-un dans, o fereastră s-a trîntit cu zgomot termopanic la etajul 1 al clădirii din față.

Pe bancă în campusul Leu, într-o scurtă pauză între cursuri, citeam „Jos, în lumea lor“, a șaptea povestire macabră din volumul Acluofobia de A. R. Deleanu. Știma băilor pusese stăpînire pe bărbații care, îndemnați de foame, coborîseră în mina abandonată. Unii dintre ei își vor găsi acolo cumplitul sfîrșit. Mi-a plăcut povestirea pentru că are un iz de credințe populare și este ancorată într-un prezent palpabil.

Cartea lui Deleanu trebuie citită în miezul zilei, dacă ai sufletul moale. Macabrul din cele 10 povestiri este de facturi diverse, dar efectul este aproape același: negură. Autorul vede lumea din perspectiva fanteziei thriller, cu accent horror și împachetează totul în fraze muncite. Nu eram familiarizat îndeajuns cu acest stil literar, dar acum consider că este demn de toată atenția.

Descrierile credibile aruncă spotul de lumină asupra personajelor care niciodată nu sunt ce par a fi. Surprizele răsar în fiecare pagină și tensiunea se acumulează pe nesimțite. În general, spre final, ni se oferă un buchet de artificii macabre și un deznodămînt deschis.

Mi-a plăcut „Kilimanjaro“ datorită descrierilor frămîntărilor personajului principal și modului în care este sugerat șamanismul. Nu puteam ignora „Trenul umbrelor“, pentru că eu însumi sunt un călător frecvent cu trenul și recunosc că acel spațiu oferă uneori o inspirație senzațională. M-am regăsit într-o anumită măsură în „Scrum“, o povestire cu acțiunea la Budapesta. „Atunci cînd nu eram“ are accente distopice și mi-a adus aminte, inevitabil, de „1984“ al lui Orwell.

Am găsit în cărțulia de povestiri macabre a lui A. R. Deleanu dialoguri aprige, alternanță de fraze scurte și lungi care denotă o anumită fervoare a scriiturii, scene cinematografice aproape cu indicații regizorale. Am avut o senzație de bandă desenată în cazul unora dintre povestiri. Poate cel mai important este că autorul a reușit să-mi transmită stările personajelor cu atîta acuitate încît am avut senzația că nu eu am luat cartea în posesie, ci ea pe mine.

Încercați Acluofobia. Zece povestiri macabre, pentru a descoperi un stil proaspăt pentru literatura română, dar foarte la modă în unele zone din lume și descoperiți-l pe tînărul autor A. R. Deleanu, un scriitor care deja pare că stăpînește acest stil în toate aspectele lui. Citiți Acluofobia în miezul zilei, dacă aveți sufletul moale.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.