CARTE Povestiri din garaj – Goran Mrakić


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 5 min)

Poate locuiești sau ai fost prin Timișoara, dar nu știi orașul așa cum este el descris de Goran Mrakić în această culegere de proză scurtă. Sunt texte care combină amintirile cu nostalgia și un strop de atitudine politică. “Povestiri din garaj” reprezintă o cronică a perioadei de tranziție, de după Revoluția din 1989, un adevărat jurnal personal al unui om care și-a trăit adolescența în perioada comunistă. 

Aveam 13 ani la Revoluție, am înțeles cîte ceva din ce s-a întîmplat atunci, dar poveștile lui Mrakić sunt mult mai pline de savoare decît orice amintire a mea. Cu ironie și umor, cu un limbaj frust și colorat, autorul “pictează” cu vorbe un peisaj uman fascinant, alambicat, plin de frustrări și speranțe. 

Timișoara din această carte este un oraș viu, aventuros, dar și care ascunde tot felul de cotloane insalubre, populate de personaje care mai de care mai șocante.

Goran Mrakić știe pe de rost orașul și ni-l prezintă și nouă așa cum îl vede el, fără să-l cosmetizeze. Povestirile de lungimi diferite sunt diverse: de la descrieri de cartiere la portrete ale unor prieteni, vecini, necunoscuți. Fiecare dintre aceștia poartă în ei o bucată din oraș, îl evocă pe măsura vîrstei, experiențelor și implicării sociale.

Personajele cărții par autentice și ai impresia că le cunoști și tu. Mai bine zis, ele seamănă că oameni pe care-i cunoști, au o familiaritate suprinzătoare. Asta pentru că ele sunt tipuri de oameni, dar care reușesc să iasă din șablon: bețivul, șmecherul, comunistul convins, vagabondul, bătăușul, bomba sexy etc.

Cabron, cu bricheta lui Zippo și cu nelipsitul pachet de Lucky Strike fără filtru, hălăduia ca un zburător al punk-ului prin vechile cartiere ale orașului, dominând prin atitudinea și înfățișarea sa întreaga epocă în care, în sfârșit, pionierii, pedagogii fostului sistem, gaborii perverși și dihaniile comunismului fuseseră puși, cel puțin aparent, cu botul pe labe. Numai noi, adolescenții cărora li se cerea imperativ să-și facă un rost în viață, nu aveam suficient curaj pentru a ne debarasa de balastul trecutului, așa că ne complăceam în rolul de infanterie de sacrificiu a tranziției spre un viitor nedefinit și blurat. Eram prea mici și prea speriați pentru a aparține unui prezent dominat de Cabron și gașca lui de găligani, scăpați din hățurile dulcege și călduțe ale conformismului, care ne împărțea în tabere de realiști și filologi, respectiv în subgrupe de bio–chimie, mate–fizică, istorie–științe sociale, limbi clasice etc.

Este o carte care se poate citi pe bucăți, pentru că așa și este construită, din cărămizi narative de diverse culori. Pe măsură ce vei parcurge textele, vei simți că te plimbi și tu alături de autor prin Timișoara și, chiar dacă erai prea mic(ă) să mai ții minte ceva din perioada comunistă, tot vei percepe atmosfera acelor vremuri.

Dana se întoarce de la şcoală prin gangul din centru, de pe strada Piatra Craiului. Încearcă să-şi imagineze dacă în timpul Revoluției din 1989 vreun protestatar sau securist s-a ascuns în ghenele de gunoi de la poalele vechilor clădiri austriece şi socialiste. Se uită atentă la şirul ruginit de cutii poştale din faţa unei scări de bloc. Îi plac vechile cutii poștale. Au acel aer ciudat, decupat din vremurile în care secretele călătoreau fizic, îmbibate de mireasma depărtărilor, purtând cu sine dorul și patima mâinii care scria și a ochiului care citea. Oare câte vise, năzuinţe şi microuniversuri se ascund în spatele fiecărei ferestre? Oare câţi ochi o privesc tocmai în acest moment din spatele draperiilor şi perdelelor? Câţi oameni ar fi mai fericiţi dacă le-ar împărtăși micile ei secrete şi ar avea răbdare să le asculte pe ale lor?

“Povestiri din garaj” de Goran Mrakić, 2018, Editura Nemira, 288 de pagini

CUMPĂRAȚI CARTEA DE LA:


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.