(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)
În fiecare an universitar s-au făcut evaluări ale cursurilor și seminariilor în facultate, mai ales de cînd cu UE asta nemernică, cea care ne impune tot felul de standarde – vechi pentru alte țări membre, noi pentru țara noastră post-comunistă. Formulare bine ticluite au fost distribuite studenților, dar niciodată nu am aflat rezultatele cercetărilor. În afară de un „mulțumesc” din an în Paște și de înjurăturile tradiționale de pe bloguri, n-am știut dacă fac bine ce fac.
Mi-am făcut, ca în fiecare an, evaluarea proprie la seminarul de Jurnalism online. Adică am distribuit studenților din anul al doilea un chestionar prin Google Forms, cu răspunsuri anonime. Pun și aici rezultatele, ca să am ce citi la pensie.
Chestiuni preliminare
La seminarul Jurnalism online, am avut de scris articole, pentru că de asta ne-am ales această facultate: ca să scriem, nu ca să batem cuie în mobilă. Am publicat totul pe un blog comun, inițial public, apoi privat (din cauza protestelor unor studenți cărora le era rușine de propriile creații).
Au fost exerciții de dificultate graduală, de la comparații între articole și încercări de îmbunătățire a textelor „mai puțin bune”, pînă la materiale multimedia complexe. Evident, cel mai mult le-au plăcut studenților articolele cu subiect larg, la care au putut să-și pună în mișcare creativitatea. Au fost unele comentarii la răspunsurile deschise care-și arătau nedumerirea față de exercițiile de comparație. În mintea mea cu experiență de 15 ani de predat, mă gîndeam că întîi trebuie să vedem cum fac alții și apoi să încercăm să facem precum cei mai buni din profesie.
Cîteva statistici pe eșantion mic
La chestionar au răspuns aproape toți studenții care au fost pe la seminarii, judecînd după cele 68 de formulare returnate.
1 – foarte puțin; 5 = foarte mult
Studenții au pornit la drum cu așteptări mari. La primele două seminarii, am vorbit despre ce se presupune că vor învăța la Jurnalism online, cum îi va ajuta în viitor, cum se pot aplica aceste cunoștințe.
1 – foarte puțin; 5 = foarte mult
Deci, mulți dintre studenți și-au văzut așteptările atinse. Asta poate însemna că aceia care aveau mici așteptări și le-au văzut împlinite pe acelea, dar prefer partea plină a paharului.
Este un răspuns care mă bucură mult. Performanța se atinge prin efort susținut. Iar dacă eu nu am fost cel mai bun antrenor, poate vor găsi altul mai bun sau poate antrenorul este chiar în ei înșiși. Important este să le fi trezit interesul pentru profesia pe care singuri și-au ales-o la admiterea la facultate și să scrie non-stop, pentru că scrisul le este unealta de lucru.
1 – foarte puțin; 5 = foarte mult
Este un alt grafic care mă bucură, dar mă așteptam ca răspunsurile cu grad 4 și 5 să fie covîrșitoare. Avînd în vedere însă că mulți dintre ei nu știu ce vor să facă în viitor nici chiar acum, în pragul dintre anii de facultate 2 și 3, statistica pare rezonabilă.
Alte constatări
- Regret faptul că doar 47% din cei 68 de studenți care au răspuns la chestionar au considerat că i-au ajutat mult comentariile și explicațiile de la seminar. Asta arată că nu sunt suficiente cele două ore alocate materiei, deși este vorba despre un seminar fundamental, care se referă la însăși profesia de jurnalist, așa cum este ea practicată astăzi. Dar poate să arate și faptul că explicațiile mele nu au fost suficient de detaliate.
- Proporția celor care consideră că i-au ajutat comentariile mele prin e-mail este și mai mică. În acest semestru, i-am îndemnat pe cei care doresc feedback personal să-și manifeste intenția printr-un e-mail. Puțini au făcut acest lucru, dar astfel am măsurat empiric motivarea lor. Sigur, majoritatea lor a dorit să știe doar nota pe temă, nu și detalii despre cum s-au descurcat.
- În ceea ce privește prestația mea la seminar, 59% dintre ei au spus că a fost bună. Aproape ca întotdeauna, am încercat să fac mici spectacole din prezentările mele la seminar. Am folosit prezentări PP sau Prezi, clipuri video, documentare pe ici-colo, exemple de site-uri etc. Totul condimentat cu glume, pentru că facultatea nu e cimitir al vieților lor, ci ar trebui să fie un spațiu al învățării agreabile.
- Întrebarea cu răspuns deschis n-a adus surprize. Una singură: am fost felicitat că am scăzut doza de ironie de la seminar. Pe de altă parte, mulți au apreciat glumele mele, uneori deplasate, recunosc. Studenții sunt publicul tău și publicul tău nu va fi niciodată mulțumit în totalitate, iar această constatare este reconfortantă, arată că încă trăim într-o relativă normalitate.
Îi îndemn pe colegii mei, mai ales pe cei cu grad universitar mai mare, să-și facă propriile evaluări la cursuri și seminarii, dincolo de evaluările tehnice realizate la nivelul universității. Pe măsură ce avansezi în vîrstă și în experiență în educația universitară, ai nevoie de tot mai multe repere. Mai ales în științele comunicării, unde totul avansează rapid și unde viitorul este deja trecut.