(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Mi-e foarte dor de tine. M-am decis să-ți scriu o scriSoare, ca semn al prețuirii mele și ca să-mi mai treacă mîhnirea. Pur și simplu nu înțeleg cînd ai decis să mă părăsești și, mai ales, de ce n-ai lăsat un bilet cu explicații.
Nu te-am mai văzut de vreo lună. Și nu încerca să spui nimic, știu că nu ești de găsit, pentru că eu locuiesc în trei orașe și nu te-am văzut în niciunul dintre ele. Recunosc, nu te sufeream dimineața, pentru că mă gîdilai la ochi și-mi pierea cheful de dormit. Apoi însă am citit despre tine și am înțeles că datorită ție mă trezesc dimineața fără ceas, pentru că vorbești cu epiderma mea, care vorbește la rîndul ei cu creierul meu și el mă trezește.
Nu credeam că voi spune asta vreodată, dar vreau să vii înapoi. Sau hai, uite, măcar în vizită, poate cîteva minute pe zi. În rest, poți sta tolănit pe nori sau unde dorești tu. Dar e nevoie și de galben pe lumea asta, nu numai de griuri. Îți spun eu sigur, mai sunt și alții care te vor înapoi! Hai, un pic, hai să trecem și la alt spectru de culoare!
Al tău,
Omul fără Soare
Ahhhh … cuvant cu cuvant, subscriu !