CARTE + AUDIO 1989 – Adrian Buz


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 5 min)

1989 de Adrian Buz este o carte scrisă cu î în loc de â, deci pe gustul meu grafic. Dar și un volum despre comunismul care a precedat sfîrșitul Ceaușeștilor și instalarea noului dictator – Iliescu. Este povestea unui licean care n-are de ales și trebuie să fie recrutat și înregimentat în marea forță inutilă a armatei române din perioada anilor 90.

Este prima carte despre comunism în care găsesc o evocare a unui phone phreaking:

Propune să dați lovitura la cabina telefonică. Are el un sistem, blochează fanta prin care cad monedele nefolosite, cu un burete special tăiat… într-o oră, la halul de aglomerație din stațiune, te întorci și scoți buretele și-ți cade o sutică de lei în monede. Uaaa, păi și ce mai așteptăm? Acum cîteva zile, era să-i prindă miliția la cabinele din gară. Dar mai sînt cabine și lîngă poștă.

M-am obișnuit deja cu cele două planuri ale narațiunii din cărțile care evocă perioada comunismului. Așa că nu a fost o surpriză să regăsesc acest stil și în cartea lui Buz. De această dată, în prezentul narativ se află soldatul din 1989 și în trecut este liceanul. Această pendulare îi permite autorului să-i distreze pe cititori cu experiențele ante-armată și să-i zdruncine puțin cu cele din timpul stagiului militar. Amintirile sau poveștile de tip sidebar sunt încadrate în paranteze pătrate, ceea ce-i dă cititorului un indiciu despre cum să se situeze față de text.

Cititorul se implică

Amintirile de dinainte de armată sunt relatate la persoana a doua. Cititorul devine protagonist al romanului. El se va înțelege bine cu tatăl, se va ciondăni cu mama și o va evita, se va certa cu Monica, va călători la Praga, va trage mici beții. Relația cu mama este demonizată și Buz nu ne explică suficient care sunt motivele. Bănuim tradiționalul conflict între generații.

Ca și în cartea Ruxandrei Cesereanu, am descoperit o adevărată educație muzicală de anii 80-90 a autorului. Asemeni autoarei amintite, personajul principal al romanului 1989 știe cam tot ce mișcă în materie de rock, deși cenzura își făcea treaba cît de cît. Micile supape prin care puteai procura benzi de magnetofon și prin care puteai asculta muzică occidentală la discotecă au permis tinerilor să fie la curent cu actualitatea de atunci.

Există destule scene familiare din viața cotidiană din comunism, la fel cum regăsim și în Un singur cer deasupra lor, cartea Ruxandrei Cesereanu. Ceea ce este inovator la Adrian Buz este arta prin care reușește să recreeze atmosfera apăsătoare din unele momente din acea epocă și mai ales din perioada premergătoare Revoluției din 1989.

Scena care-mi va rămîne în minte este cea în care secretarul de partid vine în unitatea militară pentru a le vorbi răcanilor despre însemnătatea celebrului congres al XIV-lea. În acel moment, pare că „omul dinăuntru a dezertat“, în cazul fiecărui om prezent la raportul de dimineață. Buz descrie în detaliu ceea ce numai spiritul dominat de propagandă putea simți în 1989, înaintea căderii dictaturii comuniste.

Mic manual de istorie comunistă

Apreciez foarte mult la această carte faptul că încearcă să ofere explicații despre ce se întîmpla și să creeze un cadru social-politic al acelor vremuri. Alături de alte bucăți din volume care evocă acel comunism pre-democratic, o parte din cartea lui Adrian Buz poate fi inclusă în programa școlară actuală.

Povestea din prezentul narativ merge din 1989 pînă prin 1990, la alegeri. Protagonistul votează cu speranță și autorul accentuează emoția acestuia referitoare la „primul vot democratic“. Sunt pagini triste pentru cititorul care a trăit acel prim vot încărcat de semnificații și demistificat urgent de Iliescu și de guvernul neocomunist. Atlfel, poate fi o lectură amuzantă.

Iată un fragment din carte:

Este o carte optimistă, ce mai tura-vura! Autorul are visul de a înființa o trupă rock și tot compune versuri în minte, indiferent de situația în care se află. Nu știu în ce măsură cartea este autobiografică, dar simt că tînărul Adrian Buz de atunci s-a schimbat în urma transfigurării țării sale, spre deosebire de unii semeni ai săi, pe care pseudo-democrația autoinstalată i-a lăsat rece. Buz își pune întrebări, le transpune în scris și ni le transferă nouă. Noi avem răspunsuri pentru el?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.