(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 0 min)
E îngropată sub un mesteacăn argintiu, jos, spre bătrânele șine de cale ferată, având la căpătâiul mormântului un altar. De fapt, doar o moviliță de pietre. Nu voiam să atrag atenția asupra locului ei de veci, dar nici nu puteam s-o las acolo, fără niciun fel de aducere-aminte. Se va odihni în pace, nimeni nu e în preajmă s-o deranjeze, niciun sunet nu pătrunde, în afară de cântecul păsărilor și de huruitul surd al trenurilor.