CARTE + AUDIO O săptămînă în decembrie – Sebastian Faulks


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 7 min)

Titlul destul de banal te poate duce cu gîndul la o poveste romantică din preajma Crăciunului, nu-i așa? Ei bine, romanul de peste 400 de pagini al lui Faulks aruncă într-un malaxor șapte personaje principale (și zeci de personaje secundare – familie, O săptămînă în decembrie - Sebastian Faulks - copertaprieteni, cunoscuți) în acțiunea care se desfășoară timp de 7 zile în Londra anului 2007. O lume încordată, dominată de nesiguranță pe piața financiar-bancară, de amenințările teroriste și de destrămarea înceată a nucleului familial.

Personajele care se intersectează mai mult sau mai puțin sunt:

  1. un manager de fonduri speculative care dorește să dea cea mai mare lovitură din viața sa, transferînd bani dintr-o parte în alta și lăsînd milioane de oameni fără locuri de muncă;
  2. un jucător de fotbal profesionist recent sosit din Polonia, cu o iubită care pozează pentru site-uri erotice;
  3. un tânăr avocat cu prea puține cazuri, proaspăt îndrăgostit de conductoarea unui tren al Tube-ului londonez;
  4. un student musulman interesat tot mai mult de islamul dogmatic și care este treptat absorbit de lumea bizară a grupărilor teroriste;
  5. un autor de recenzii literare, profesor de limbă și literatură engleză, frustrat de insuccese proprii și de succesele altora;
  6. un elev dependent de canabis și de un reality-show avînd ca personaje pacienți de la psihiatrie;
  7. o conductoare de metrou de care am amintit mai sus.

Nu știu dacă este sau un merit, dar cartea are foarte, foarte mult background. Practic, primele 250 de pagini sunt introduceri. Astfel, aflăm cam totul despre fiecare personaj:

  • copilărie;
  • educație;
  • experiență profesională;
  • viață privată;
  • obiceiuri;
  • lecturi și preferințe culturale;
  • detalii erotico-sexuale.

Și n-ar fi asta o problemă, dar autorul introduce aceste amănunte de fiecare dată cînd începe o bucățică de acțiune. Pentru mine, a fost iritant să fiu întrerupt la fiecare gest al unui personaj de rememorări, explicații, justificări. Am avut tot timpul în minte sfaturile cu “Așa nu!” din cartea “Cum să nu scrii un roman”.

Ceea ce facem noi, aşa cum au făcut şi primii musulmani, nu este „imperialism“, „terorism“ sau altceva de genul ăsta. Ceea ce facem noi este să-l eliberăm pe kafir, în patul lui, de frică. Proclamăm că viaţa are sens şi este veşnică. Suntem soldaţi ai adevărului. Suntem mesageri ai nemuririi. Când vă veţi întoarce la casele voastre, liderii voştri de grup vă vor putea trimite la o altă organizaţie – una de ordin practic, pasul final. Asemenea islamului însuşi, ea nu va avea o casă anume. Poate că nu va avea nici măcar un nume. Faceţi ceea ce vi se va spune. Credeţi-mă, ei au acces la adevăr în acelaşi fel în care avem eu şi voi – prin cuvântul necreat şi nemuritor al lui Allah din Coran, prin Sunnah, cea care ne învaţă despre viaţa de zi cu zi a Profetului şi prin Hadith, preceptele care descriu viaţa corectă. Şi nu uitaţi ce v-am spus la început. Totul este foarte simplu. Fără frică. Noi am fost eliberaţi de asprimile vieţii prin cuvintele unicului şi adevăratului Dumnezeu.

Din nou, nu știu dacă e de bine sau nu, dar volumul “O săptămînă în decembrie” de Sebastian Faulks este asemeni unei crestomații universitare. La fiecare pas, avem o lecție de cultură, religie, filosofie, etică, lingvistică și tot ce vă mai trece prin cap. Cele 7 zile în care se petrece acțiunea sunt pentru autor un prilej să-și etaleze cunoștințele, documentarea, erudiția. Deci, dacă doriți să aflați minunății despre limba și literatura engleză, islam, fotbal, televiziune, business și bănci ș.a.m.d., asta este cartea potrivită pentru voi!

La nivelul tramei, mi s-a părut amuzantă dar și un pic prea ostentativă scena repetitivă în care un biciclist fără semnalizare luminoasă trece pe lîngă toate personajele implicate. Am înțeles spre final că biciclistul este cel care rezolvă într-un fel situația tensionată.

Când păşi afară să oprească un taxi, un biciclist fără nici o lumină de semnalizare ţâşni în direcţia greşită pe strada cu sens unic şi îi aruncă o înjurătură, iar ea făcu o săritură în spate, cu inima bubuindu-i în piept.

Cel mai pregnant personaj este, fără îndoială, Hassan, tînărul musulman atras într-o organizație secretă care plănuiește atentate în Londra, care mi-a adus aminte de personajul principal din “Omul invizibil” de Ralph Ellison. Autorul însă pare că nu accentuează portretul acestuia, lăsîndu-ne pe noi să constatăm că el este cheia întregii bucăți de realitate zugrăvite în roman.

Hassan îşi amintea cum intrase în Franţa, cu maşina părinţilor săi, pe când avea opt sau nouă ani, iar materialismul hidos al compatrioţilor săi şi aplecarea lor către beţie nu-l deranjaseră în mod deosebit. Acum, tot ce vedea confirma spusele Profetului. Fiecare cuvânt sau acţiune grosieră a celor din jur îi întărea convingerea că, dintre toţi cei aflaţi pe feribot, numai el avea acces la adevăr. Era pasionant să vadă cum totul – fiecare detaliu, fiecare observaţie – îi confirma convingerile. Era aproape ca şi când ar fi fost îndrăgostit – sau aşa îşi imagina el.

În acest fragment audio, Hassan mai verifică o dată dacă există mesaje secrete transmise de lideri înainte de a porni spre locul de întîlnire cu ceilalți atentatori:

Vă recomand cartea dacă vă place suspansul dar nu vă place acțiunea simplistă, de tip A+B=C. Romanul este alert, deși cu multe pasaje analitice și descriptive și vorbește despre o realitate pe care o traversăm cu toții în prezent, mai ales după recentele atacuri din Franța din 2015.

“O săptămînă în decembrie” de Sebastian Faulks, 2012, Editura Litera, traducerea: Adriana Bădescu, 576 de pagini

Cumpărați cartea de la:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.