(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 5 min)
Facultate vs. bar: o alegere nedreaptă
Vineri seară. Ieși la o bere. Dar o bere, știm toți, nu-i niciodată doar o bere. În final, ajungi acasă sâmbătă dimineața, nu prea știi ce s-a întâmplat exact, dar îți crapă capul de durere. Te culci, ca tot omul. Când te trezești, e deja după-amiază. Nici n-apuci să termini de mâncat, că iar ieși.
Luni dimineață. Ești obosit, dar vii la facultate. Ajungi cu zece minute înainte de curs, stai la o țigară cu colegii. Începe fiecare să povestească. Ce-a băut, unde a băut, ce-a făcut după. La atâtea povești, ar merge o bere. Te gândești că doar nu te-ai trezit atât de devreme ca să mergi în vreun bar, rămâi la facultate. Dar ea e acolo, în gând, îi simți gustul. Cedezi și zici: ”Vin!”.
În primul an nu cedai. Nici nu-ți trecea prin cap să pleci. Rămâneai, eventual, la o bere după cursuri. Nu știai mecanismul. Nu cunoșteai profesorii. Erai prea stresat, nu apucai să te plictisești. Scriai tot. Între timp, ai trecut de două sesiuni, ai tocit telefonul stând pe Facebook, ai aflat cine dictează și cine interacționează. Acum, ei bine, poți să alegi.
De ce e greu să reziști?
Orice student trece prin asta. Ca dovadă, barurile din preajma facultăților nu sunt niciodată goale. Student Pub, Edgar’s Pub, Argentin, Club A, Control. Fără să punem la socoteală întreg Centrul Vechi. Știu asta pentru că am mers pe teren în scopuri profesionale. Oferta e vastă, e greu să reziști. Dar de ce? De ce-i atât de greu?
M-am postat în mijlocul campusului de la Drept, am ales o facultate serioasă și am întrebat studenții de ce chiulesc. În principiu, ei simt că nu pierd nimic dacă aleg berea. Preferă să petreacă timpul socializând cu amicii decât stând pe Facebook, în amfiteatru. Am întrebat și studenți din alte facultăți.
Ana, de la Litere-Comunicare și Relații Publice, mi-a spus că mulți dintre profesori vin și îi dictează conspecte făcute din bilbiografia pentru examen. Ori, asta poate face și singură, ce rost are să rămână la curs?
De obicei întreb colegii care au fost ce s-a întâmplat pe la curs. Răspunsul e în 99% din cazuri: „Ah, mai bine că n-ai fost! N-ai pierdut nimic!
mi-a răspuns sincer Lavinia. Dar recunoaște că s-a întâmplat, și nu o dată, să aibă remușcări după ce a chiulit.
Alegerea devine nedreaptă când ești obligat să mergi la curs pentru că ai nevoie de prezență 100%. Ce faci în cazul ăsta?
Am vinerea curs cu prezență obligatorie. Și am vrut să mă duc, chiar am ajuns o dată, atunci profa mi-a zis că n-am voie să citesc ”după foaie” când prezint. M-am uitat după foaie și era ușa. Am plecat.
spune Ingrid, de la Litere-Comunicare și Relații Publice.
Cu aceeași dilemă ne întâlnim și în restul țării. În Ziua de Cluj, de exemplu, găsim o listă cu baruri pe care studenții le pot frecventa. Recomandări în funcție de cât de aproape sunt barurile de facultăți, în funcție de prețuri sau de profilul muzical. Titlul articolului spune adevărul gol-goluț: „Anul universitar începe musai la o bere. Barurile preferate de studenţi”.
Regretul de după
Lavinia spune că are, câteodată, remușcări din cauza chiulului. Dar tot o face, toți o facem. De ce nu regretăm? Pentru că nu facem ceva ce ne-ar provoca regrete. „Ce-i cu răspunsul ăsta?”, m-ar întreba un profesor. Nu suntem inconștienți, nici teribiliști. Facem alegeri și, în final, ni le asumăm.
Încerc să nu lipsesc de la cursuri sau seminarii care știu că sunt importante (nu atât pentru notă, cât pentru propria dezvoltare)
după cum spune chiar Lavinia.
BucurAndCo au făcut un filmuleț despre viața studentului de la Politehnică. Eu cred că se potrivește tuturor. Înlocuiți „inginer” cu meseria voastră de vis.