(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
Sunt două exemple de apropiere de cultură în spaţii neconvenţionale, ceea ce poate contribui la crearea unei atmosfere mai propice receptării mesajului intenţionat de artist. Să explic:
1. Horaţiu Mălăele în Măscăriciul, la studioul Unesco
Cred că este a doua oară cînd îl văd pe Mălăele într-o piesă live. De vrut, am vrut de mai multe ori dar nu mai erau bilete. Graţie minunăţiei numite Internet, am prins bilete la Măscăriciul. Închipuiţi-vă că-l vedeţi pe Mălăele de la cîţiva metri, alături de alţi 40 de oameni (aproximativ). Cam ăsta este studioul Unesco de pe Magheru. Este ca şi cum Mălăele ar fi venit la voi acasă, să vă arate artă teatrală şi mai erau cîţiva prieteni pe acolo. În acest context, cei 50 de lei daţi pe bilet nu înseamnă mai nimic, comparat cu improvizaţiile lui Mălăele, cu pauzele lui studiate, cu gesturile lui expresive.
2. Alexandru Andrieş în concertul Craii de Curtea-Veche , la cinema Patria
El a spus că a vrut să ne invite la cinema cu ocazia acestui concert aniversar (30 de ani de colaborare cu Mitran). Sau poate a vrut să vadă cum arată un cinematograf românesc plin de spectatori. A ţinut peste 90 de minute, au fost melodii foarte vechi, vechi, noi şi inedite (de pe viitorul album). Andrieş a rîs copilăreşte, amuzat de modul în care sună chitara lui în acea sală şi de faptul că noi nu ne săturam să-l ascultăm. Nici în acest caz nu cred că biletul de 50 de lei a acoperit tot ce ni s-a oferit: poezie, acustic, ironie, emoţie.
Iată mai jos un fragment video din concert. Mai mult aşa, de impresie, pentru că e o calitate a înregistrării… îndoielnică.