(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Alice în Ţara Minunilor mă urmăreşte şi îi ia locul Iepurelui Alb atunci cînd mă ghidează în lecturi. Fritz Lang începe să mă bîntuie la Anim’est 2010. L-am găsit în Metropia acum cîteva zile şi l-am mirosit aseară în Teclopolis la Scala.
În scurt-metrajul de 12 minute, Javier Mrad construieşte un oraş postmodern din tastaturi, mauşi, dischete. Zgîrie-norii-tastaturi se înalţă din pămîntul scăldat de apa reprezentată printr-o… cuvertură de masă cu franjuri. Planurile generale sunt parcă transpunerea digitală (în sensul că se folosesc obiecte aparţinînd lumii calculatoarelor) a „lumii de la suprafaţă” din Metropolis.
În plan mai concret este lupta dintre o veche cameră de filmat cu peliculă şi lumea digitală a filmului.
O tehno-atmosferă la limita rizibilului (dar nu în sens peiorativ), un conflict între lumea naturală şi cea creată artificial de maşini şi inevitabila autodistrugere a imperiului vertical. Totul pe o muzică originală puternic de discretă (ascultă aici).