Air Moldova, cu vin la micul-dejun 2

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)

Mi-a plăcut cursa asta cu Air Moldova, de la Bucureşti la Chişinău. Doar 18 pasageri, un avion Embraer 120, de parcă ar fi fost o cursă privată.

O singură însoţitoare de zbor, care vorbea la fel de repede în română, rusă şi engleză. A fost amuzant cînd a oferit instrucţiunile în caz de urgenţă, pentru că încerca să explice cu o mînă cum e cu masca de oxigen, în timp ce ţinea receptorul cu cealaltă.

Spuneţi-mi, ce altă companie aeriană îţi oferă Cabernet Sauvignon la ora 8.30, pe criza asta? Însoţitoarea de zbor a dat să desfacă o sticlă, dar jumătate din dop a rămas înăuntru. S-a întors cu altă sticlă, s-a întîmplat la fel. A cerut însă ajutorul unui pasager rusofon în vîrstă.

Nu ştiu dacă a avut legătură cu episodul, dar pasagerul respectiv a cerut condica de sugestii şi reclamaţii şi a tot scris acolo vreo 15 minute.

La coborîre, o pasageră i-a mulţumit în română însoţitoarei de zbor şi i-a spus să transmită mulţumiri şi piloţilor.

Aeroportul din Chişinău… puţin prăfuit, scăldat de soare. Cînd am văzut un angajat pe bicicletă, pedalînd pe platformă, mi s-a părut că e o iluzie optică, dar era aievea.

Apoi un drum cu maşina pînă la Vadul lui Vodă, pe şosele incredibil de proaste şi… nemarcate. O mică întoarcere în timp şi o nostalgie amară. Lasă că trece…