(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Titlul ăsta sună pompos, dar mereu mă bucur cînd un profesor se foloseşte de Internet pentru a preda cursuri tradiţionale. Observatorul cultural relatează un caz fericit de la Facultatea de Istorie. Carmen ar fi interesată de acest articol, cred.
Dupa expirarea perioadei pentru postarea temei, timp de citeva zile se deschidea forumul de discutii si comentarii pe baza temelor deja rezolvate. Apoi se trecea la tema urmatoare, cea anterioara fiind inchisa.
Cistigul unei astfel de activitati este faptul ca fiecare dintre participanti are acces instantaneu la temele postate de colegi, avind totodata posibilitatea de a-si exprima un punct de vedere propriu – inscrierea facindu-se cu numele original si nu cu regula anonimatului, ca la forumurile obisnuite. Iar discutiile s-au aprins de multe ori, mai ales cind s-a discutat daca Iisus este un personaj istoric sau daca Harry Potter poate intra in aceasta categorie. […]
Trebuie spus ca aceasta activitate a implicat o investitie de efort mult mai mare decit un curs obisnuit. A fost nevoie de construirea speciala a forumului pentru acest curs, de cunostinte minime de informatica, in conditiile in care a trebuit sa-mi asum si rolul de administrator si moderator al forumului, si de foarte mult timp pentru a monitoriza temele si discutiile. Am beneficiat si de intelegerea rectorului Universitatii, pe care l-am informat din timp despre experiment, mai ales ca la alte niveluri experimentul a stirnit mai degraba indiferenta si/sau ostilitate (alimentata de ignoranta si confuzie).
Multumesc pentru semnalarea articolului, George.
As spune ca aceasta ar trebui sa fie normalitatea, sa integram in cursurile traditionale studii de caz, posibilitatea de interactiune online.
Internetul mai poate fi privit ca o moda? Este realitate si necesitate in informare, comunicare, colaborare.
Carmen
Paradoxal, chiar există persoane care consideră Internetul un capriciu şi sunt total refractare la explorarea acestui mediu.
De curînd, am avut o adevărată dispută verbală cu o studentă care era complet convinsă că blogurile sunt doar o pierdere de timp. Nu citise însă nici unul şi cel puţin sunt mulţumit că am convins-o să citească (i-am şi indicat cîteva surse relevante).
Toate persoanele [in special studenti] cu care am intrat in contact la facultate sunt destul de reticente in folosirea internetului in procesul de invatare. Cand vorbesc de bloguri si alte facilitati ale web 2.0 parca le-as vorbi in limbi straine!
Dar lucrurile se schimbă încet, încet. La FJSC era un prof care nici nu voia sa audă de noile tehnologii care „agresează” cultura tipărită, iar acum are e-mail, telefon mobil şi un laptop Sony Vaio pe care-l ia la seminarii.