(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
Mi-am ieșit din ritmul cadourilor. Nu mai știu să ofer, de la un timp. Sigur, e nevoie și de bani pentru ele, dar parcă nimic nu-mi mai place să cumpăr pentru nimeni. Mă gîndesc că uneori pot fi cadouri și o vorbă bună, un zîmbet, un gest de apropiere, un telefon îndepărtat dat unui vechi prieten etc. A, un ajutor poate fi un cadou excelent, mai ales dacă vine exact cînd nu te aștepți!
Asta nu înseamnă că nu-mi place să primesc cadouri. Și am primit destule de Crăciunul ăsta! Nu prea le merit, dar m-am bucurat. Îmi plac lucrurile noi, mai ales cele pe care le poți consuma imediat (aroma de narghilea și cărțile intră în categoria asta), dar și cele care durează în timp.
Am înțeles că există consilieri pentru cadouri. Adică niște oameni pe care-i angajezi să meargă cu tine prin magazine, să-ți sugereze ce cadouri să iei pentru cei
dragi, pe baza profilurilor lor.
Nu mă pricep la asta, dar știu că m-am bucurat de sărbătorile astea de cîteva lucruri clare:
- am fost sănătos, cît de cît
- ne-a vizitat sora noastră
- i-am vizitat pe părinți
- am gătit pentru mai mulți oameni și le-a plăcut
- am descoperit și studenți buni
- am o jumătate constantă cu care pot descoperi experiențe și locuri noi
[box type=”note” style=”rounded” border=”full”]Și cînd te gîndești că recomandam niște lucruri foarte concrete drept cadouri în urmă cu ceva timp… De fapt, cadourile mult așteptate tot oamenii sunt.