(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Am ajuns și eu la o vîrstă… La vreo 2.500 de friends pe Facebook, cred că am dreptul să selectez noii friends-i. Cu celebra zi de naștere schimbată n-a mers, așa că acum nu mai accept orice cerere, ci pun solicitantului, printr-un mesaj direct, o întrebare simplă:
[quote style=”boxed”]Ne cunoaștem personal?
Mie nu mi se pare că sună grav, critic, agresiv sau ofensator. Cu toate acestea, cred că unii dintre cei care mi-au răspuns au perceput întrebarea mea ca o formă de răspuns la o presupusă „agresiune” din partea lor.
Nu este deloc așa. Pur și simplu vreau să știu dacă ne-am cunoscut vreodată față în față. După ce primesc un răspuns, sigur că-i accept.
- Am fost colegi de liceu?
- Ne-am strîns mîinile la vreun eveniment?
- I-am fost prof?
- Etc.?
Majoritatea celor pe care-i întreb îmi răspund. Chiar dacă nu ne-am cunoscut personal, îmi place să aflu că oamenii aud de mine datorită acestui blog, prin site-ul facultății sau prin Etajul 6.
Să-mi fac pagină personală pe Facebook? Acolo nu e necesar să ne cunoaștem personal, așa cum cere regulamentul FB pentru conturi personale. Un simplu Like și gata! Dar unde mai e căldura apropierii digitale?
Eu am rezolvat situaţia asta – sau am încercat – prin activarea butonului FOLLOW. Apoi, pentru că lumea încă nu înţelegea mesajul, mi-am trecut la Citatul preferat, „Folosiţi cu încredere butonul FOLLOW, în special dacă vi se pare că postăm conţinuturi foarte diferite”.
I don’t do Follow. Ori îmi e friend, ori străin.
Eu nu am ajuns nici la jumătate din câţi ai tu (deşi dacă îi adun pe toţi pe care i-am avut în listă în ultimii 4 ani s-ar putea să mă apropii…). Dar mi-am setat, pentru că mă trezisem la un moment dat cu comentarii nu foarte măgulitoare de la persoane care nu mă cunoşteau (accept critica de la cei care ştiu despre ce/cine vorbesc) sau cu update-uri care mă lăsau „WTH?”, un mesaj de introducere care sună exact aşa: „Salut. Ne cunoaştem?”. De cele mai multe persoanele „interpelate” dau un răspuns care să mă facă să accept cererea: fie au ajuns de pe blog, fie am participat pe la diverse evenimente împreună şi eu nu i-am observat etc. Unele însă au o reacţie seacă: „nu, scuze, anulez dacă te/vă deranjează”. Ceea ce spune foarte multe despre reţelele astea de socializare.