Declarație culinară familiei mele 19

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)

De cînd a murit mamaia, casa de la țară mai e vizitată de noi, din cînd în cînd. Dar nu mai e aceeași atmosferă ca atunci cînd micile încăperi erau pline, cînd se auzeau voci de toate felurile, cînd toată lumea se mișca grăbită cu diverse treburi.

M-am gîndit de curînd să reunesc familia acolo și să le gătesc ceva bun. Să umplem o masă cu diverse preparate mai puțin obișnuite pentru ei, să rîdem, să facem casa să trăiască. Și pentru că am tot gătit pui Gong Bao de cînd am fost la întîmplarea cu Wu Xing, tot la asta m-am gîndit să mă opresc, pentru a face o declarație culinară familiei, ca să le arăt că-i iubesc, deși nu știu mereu să arăt asta.

Iată ingredientele (cantitățile sunt pentru 4 persoane):

• Vreo 400 g de piept de pui dezosat
• Doi morcovi
• O jumătate de castravete lung sau doi mici
• O ceapă mare sau două mici
• Patru sau cinci căței de usturoi
• 100 g de nuci de caju
• Un ou
• Pastă de ardei iute
• Sos chilli
• Supă de pui preparată în prealabil (poate fi un cub de supă fiert în apă)
• Amidon de porumb
• Ghimbir
• Sare
• Sos de soia
• Ulei de susan
• Ulei de măsline
• Oțet de orez
• 400 g de dragoste (100 g de fiecare persoană)

Faza 1 constă în ciopîrțirea ingredientelor. Un principiu la bucătăria chinezească este să le tai în același stil: lungi sau cuburi. Mie-mi place mai mult pe lung. În faza asta, îmi place să am oameni în jur cu care să vorbesc, să rîd, pentru că altfel e o etapă destul de plictisitoare. Atenție la degete! Puiul trebuie tăiat tot în lung, bucăți mici (cît să fie prinse de bețigașe). Se bate oul ca la omletă și se amestecă puiul în el. Se lasă la macerat vreo 15-30 de minute. Din ghimbirul mare taie o bucată mică, curăț-o de coajă și toacă-l foarte mărunt. Dacă e cineva pe lîngă mine atunci, neapărat îi dau să miroasă. Ghimbirul e foarte aromat, parcă te trezește la viață.

Faza 2 este pregătirea wok-ului și destuparea sticlelor cu ingrediente. E bine să le ai pregătite pe toate în jurul tău. Aprinde aragazul, pune wok-ul pe flacăra mare. Toarnă puțin ulei de susan și învîrte wok-ul ca să acoperi cît mai mult pe margini. Asta e o chestie inteligentă pentru situația în care vei strecura legumele în wok făcîndu-le să alunece pe margine. Apoi toarnă ulei de măsline, dar numai cît să acopere fundul wok-ului.

Faza 3 este prăjirea, deci ai nevoie de un șorț, că nu se știe niciodată. Rudele și prietenii rîd mereu de mine în faza asta, poate că arăt amuzant cu șorțul pus, dar nu mă deranjează, mă simt bine dacă înveselesc oamenii. Cînd s-a încins uleiul, dă focul mai încet și pune încet puiul. Amestecă continuu cu o spatulă de lemn sau de silicon, pînă se albește carnea (nu o lăsa să se rumenească!). Se îndepărtează puiul strecurîndu-l prin sită, în așa fel încît uleiul să se scurgă într-o cratiță.

Se pune iar ulei de măsline și se încinge. A venit rîndul pastei de ardei iute. Imediat după, se pune ceapa, apoi usturoiul. Se amestecă în tot acest timp.

Faza 4 este combinarea ingredientelor și un continuu stir frying. Peste cele de mai jos, se pune din nou carnea de pui. Se adaugă acum morcovul tăiat, apoi castravetele. Se toarnă puțin sos de soia și supa de pui. Se drege sosul cu amidon (să nu iasă însă prea gros!). Se mai adaugă supă, dacă e cazul. În ultimă instanță, se aruncă în wok nucile de caju. Se pune sare după gust. Stinge focul și adaugă oțet și sos chilli.

E bine să fie servit imediat. Eu mă gîndesc că în acel moment dragostea rudelor și prietenilor așezați în jurul mesei la țară se va manifesta prin diverse sunete care denotă foame, poftă și admirație. Și dacă le trîntesc alături și niște orez cu legume, declarația mea culinară sigur își va fi atins scopul!

Cîteva precizări, pentru cazul în care nu ai unele ingrediente:

• În nici un caz nu se pot substitui cu altceva nucile de caju, pasta de ardei iute și sosul de soia.
• Poți folosi făină în loc de amidon.
• În locul oțetului de orez, merge și oțetul de vin sau de mere sau, în cel mai rău caz, acidul balsamic.
• Mai poți adăuga ardei gras roșu sau verde, ca să echilibrezi culorile din wok.
• Uleiul de susan nu e obligatoriu. Eu îl pun pentru că dă o aromă interesantă, dar nu pun mult. În loc de ulei de măsline, poți pune ulei de floarea soarelui.

În final, marele secret: dacă vrei să iasă bine, gîndește-te că le faci o bucurie celor din familia ta și prietenilor. Sentimentul ăsta dă un anumit sens gesturilor și parcă aromele se combină mult mai bine.

Deci, ce ziceți, e bun planul meu de a-i reuni pe cei dragi la țară, la un wok generos?