Despre atentatele din Franța și amenințările viitoare, trei documentare de văzut

În Franța s-a încheiat un an de coșmar și această țară, dar și Europa și lumea întreagă, au intrat într-o nouă eră, într-un nou tip de război. Nu știm cine sunt cu adevărat dușmanii, soldații nu sunt palpabili, iar metodele de luptă sunt disimulate. Iată detalii despre trei filme care povestesc un pic despre epoca în care am intrat.


Crăciunul la Nantes, gîndul la România

Cînd ieși din atmosfera binecunoscută de sărbători și ești plasat într-un alt cadru, parcă ești mai atent la tot ce e în jur. Vrei să absorbi cît mai multe informații, să memorezi detalii, să te bucuri de tot în timpul acela scurt de vacanță.


Chiar în primele zile după avarie, din biblioteci au dispărut cărțile despre radiații, despre Hiroshima și Nagasaki, chiar și despre röntgen. Circula un zvon că este un ordin al conducerii, ca să nu se stârnească panică. Doar era pentru liniștea noastră. Apăruse chiar și o glumă, că dacă Cernobîl ar fi explodat la papuași, toată lumea s-ar fi speriat, mai puțin papuașii. Nici o recomandare medicală. Nici o informație. Cine putea făcea rost de tablete de iodură de potasiu (în farmaciile din orașul nostru nu erau, se aduceau de undeva, pe sub mână). Se întâmpla să ia oamenii câte o mână de asemenea tablete și să dea pe gât un pahar de spirt. Salvarea le făcea spălături.

(„Dezastrul de la Cernobîl. Mărturii ale supraviețuitorilor” de Svetlana Aleksievici)