Amintiri din comunism: Mi-am văzut balconul cu propriii ochi 1
Aveam vreo patru ani și m-au dus să văd viitorul apartament. Părinții contractaseră apartamentul de la etajul 5 al unui bloc de pe Str. Unirii din Buzău și voiau să-l vedem cu toții.
Aveam vreo patru ani și m-au dus să văd viitorul apartament. Părinții contractaseră apartamentul de la etajul 5 al unui bloc de pe Str. Unirii din Buzău și voiau să-l vedem cu toții.
După Revoluție, trebuia să fac ceva potrivit vîrstei mele, pentru a-mi arăta solidaritatea cu luptătorii, nu-i așa? Cel mai la îndemînă mi s-a părut să mîzgălesc moaca mult iubitului și stimatei, în cărțile din bibliotecă. Nu duceam lipsă de portretul lui în manuale, cărți de povești și Mersul Trenurilor.
R-ul venea de la Recuperare, recondiționare, refolosire. Ecologia nu avea nimic de-a face cu practica asta. Regimul comunist spunea că totul trebuie refolosit, că nu e bine să irosim resursele țării. Așa că, la școală, eram obligați să aducem un număr de kilograme de hîrtie „la maculatură”. Eram preocupat zilnic de treaba asta, vă jur! Țin minte că strîngeam hîrtiile, ziarele și revistele într-un colț al camerei, după perdea. Încercam să le aranjez pe categorii. Uneori, se întîmpla să nu am destulă maculatură, așa că se mai rugau părinții de vecini să ne dea. La școală, învățătoarea sau un profesor […]