Între două transmisiuni cu Ilici cu celebra bască şi Petre Roman cu celebrul pulovăr, eu am văzut atunci la televizor minuni comparativ cu ce se dădea în cele două ore de emisie comunistă.
Aseară, Petrişor Obae m-a sunat să mă îndemne să „dau pe TVR”. Eu mă uitam pe OTV, unde Vadim şi Beeecali ne îndemnau să-i votăm sau cam aşa ceva. Pe TVR, ce văd însă? Of, amintirile… Ca pe timpuri, tineri înflăcăraţi de discursurile candidaţilor la alegerile europarlamentare agitau cu elan steguleţe cu însemnele partidelor. Micuţii zombie au făcut acelaşi gest timp de două ore, asemeni unui Charlie Chaplin multiplu, dintr-un Modern Times politic şi lugubru. Parcă telecomandaţi, puştanii plătiţi probabil cu 50 de lei pe întreaga seară şi-au golit mintea de toate gîndurile rele, şi-au anulat facultăţile, masteratele şi doctoratele […]
Nu e o zi tristă pentru că am plătit chiria sau pentru că, la citirea contoarelor de apă, am constatat că am consumat prea multă caldă, ci pentru că broscoiul sovietic împlineşte în neştire ani, în timp ce eu şi alţii de vîrsta mea nu ne simţim prea bine. Măcar ăia care au murit în decembrie 89 sunt liniştiţi, în gropile din cimitire. De ziua leprei, cîţiva tineri atenţi au venit la Iliescovici, să-i ureze să trăiască atît de mult încît să plătească pentru răutăţile făcute de-a lungul vieţii. Cîteva observaţii şi nelămuriri: Copiii au fost simţiţi şi au vrut […]