Cuvînt-cheie: note

 etichetat citate / note | Deschide »

Îl țin minte doar pe primul șef de secție cum urla la mine „Bă Chivule, mânca-ți-aș gura ta, crezi că omul obișnuit — vedeți, e o obsesie – crezi că are habar ce-i ăla spirit gregar? N-are ce să caute într-o relatare chestia asta! Auzi la el, spirit gregar!“
— Să-l scuip în gură! Io alerg toată ziua și el… Știai, bă, că e prof la o particulară? Și știi ce predă? Deontologia! Etica! Poate o fi mai bine, dracu’, faci exact pe dos totu’!

(„Dincolo de frontiere. Opere” de Sorin Stoica)
 etichetat citate / note | Deschide »

Odată, am auzit o femeie, măritată mulți ani, care spunea că nu se mai spovedește de cînd, atunci cînd era o adolescentă de 13 – 14 ani, duhovnicul a întrebat-o unde ține mîinile cînd doarme. Poate să existe un exces de curiozitate, mai ales pe plan sexual. Sau o insistență care împinge la dezvoltarea unor detalii care nu sunt necesare. Este bine ca persoanei care se spovedește să-i fie rușine de păcatul său: rușinea este lăudabilă, este un factor pozitiv, pentru că ea ne face umili. Dar în dialogul cu duhovnicul avem nevoie să fim ascultați, nu interogați. Asta voiam să spun cînd ziceam de confesionalele care nu trebuie să fie niciodată camere de tortură.

(„Numele lui Dumnezeu este Milostivirea. Un dialog cu Andrea Tornielli” de Papa Francisc)
 etichetat citate / note | Deschide »

Cinci cuptoare. Sfârşitul anilor ’80. Am 5 sau 6 ani şi încep să deschid cadourile primite de Crăciun de la oamenii veniţi în seara aceea la noi în vizită. În fiecare cutie pe care o desfac se află, în mod ciudat, acelaşi cadou: un cuptor de jucărie. Nu înţeleg de ce şi o întreb pe mama, dar nu primesc răspuns. N-aveam de unde să ştiu, la vârsta mea, că se făceau cozi lungi în faţa câtorva magazine unde se aduceau aceleaşi jucării importate din Bulgaria, iar oamenii se îmbulzeau să cumpere aceeaşi marfă, fericiţi că au găsit ceva nou. Am înşirat pe covor cele cinci cuptoare micuţe, vopsite toate cu verde. Încercând să deschid uşiţa primului, n-am reuşit şi m-am tăiat la deget. Am început să plâng. Îi cerusem lui Moş Crăciun pantofi de balerină. (O.M.)

(„Și eu am trăit în comunism” de Ioana Pârvulescu)