Kapitalism: reţeta noastră dezgustătoare 3

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 7 min)

Mereu m-am întrebat cum au făcut ăştia bani. Ştiam poveştile lor pline de entuziasmul zilelor de după Revoluţie, ştiam despre banii împrumutaţi de la părinţi şi rude pentru a-şi deschide prima afacere, dar ceva nu se lega, lipseau unele verigi.

N-am aflat nici din filmul Kapitalism: reţeta noastră secretă cum a pornit totul, dar am plecat de la Union cu unele piese în plus ale mozaicului în minte. Nu este vina lui Alexandru Solomon, ci este meritul său. Aşa cum a spus şi la sesiunea de întrebări şi răspunsuri de după proiecţie, el n-a făcut decît să surprindă un moment al istoriei. Din păcate, este istorie recentă şi nu văd pe nici unul dintre cei intervievaţi – Voiculescu, Niculae, Becali etc. – după gratii. Cred în prezumţia de nevinovăţie, dar cred şi în evidenţă.

Mulţumesc pentru invitaţia care mi-a fost adresată de Parada Film, deoarece am avut ocazia de a vedea filmul într-o companie selectă formată din bloggeri şi jurnalişti (cică în sală a fost şi Tudor Chiuariu). Vezi mai jos în articol trailer-ul filmului şi un teaser din materialul bonus, în care Patriciu se compară cu Dali.

Replici

Ne-am distrat în aceşti ani, spune Patriciu în documentar, îmbrăcat în costumul său impecabil, dîndu-se pe spate pe scaunul său moale şi ergonomic.

Nu înţeleg de ce Ceauşescu nu făcea un talk-show pe vremea lui, ar fi avut mare succes, spune Dan Diaconescu frunzărind ziarele.

Eu intru în toate canoanele cînd fac o treabă, declară Becali din biroul lui din Parlamentul european.

Declaraţii ale unor copii care surprins momentul. Susţinuţi de părinţii lor din Securitate, folosindu-se de avuţia furată sau pur şi simplu lipsiţi de scrupule, aceşti bogătani nu au de ce să se teamă. Aş vrea să fiu pentru un timp în pielea lor: să nu-mi fie teamă de lege, de autorităţi, de prieteni, de moarte. Invincibili!

Poante

• Solomon i-a contactat pe vreo 40-50 dintre noii bogătaşi ai României. Au răspuns apelului său vreo 10, dintre care unii sunt cuprinşi în bonusul de pe DVD-ul proaspăt lansat.
• Solomon a spus că aceşti oameni sunt cei mai buni actori pe care i-a cunoscut.
• Unul dintre ei a cerut să vadă filmarea după ce a fost intervievat, dar nu a cerut să se scoată vreo secvenţă.
• Copos s-a supărat şi şi-a concediat PR-istul şi a ameninţat echipa filmului cu un proces care încă nu s-a concretizat.
• Au fost vreo 8.500 de spectatori pînă acum, ceea ce poate fi considerat un succes local. Filmul a fost difuzat în premieră pe postul francez Arte, unul dintre finanţatori. A rămas pe site-ul postului 7 zile, timp în care a înregistrat peste 100 de mii de vizionări.
• OTV a încercat să-l difuzeze. Solomon a sunat la post şi a cerut oprirea difuzării, ceea ce s-a şi întîmplat pe loc.

Meta

Ideea a apărut prin 2005, dar abia în 2008 s-a făcut rost de toţi banii necesari începerii producţiei. O echipă mică a reuşit să facă totul: la filmare nu mergeau mai mult de 4 persoane odată. Animaţiile au fost realizate cam în 3 luni, de 4 tineri talentaţi, care nu mai făcuseră înainte decît părţi din reclame TV.

Titlul este ironic şi metaforizat.

Reţeta nu este secretă, doar societatea este mai slabă în România decît în Rusia sau în alte ţări în care s-a petrecut acelaşi fenomen, a explicat regizorul.

Este o picătură într-un ocean. Nu va schimba mentalităţi acest film, dar sunt imagini care vor rămîne şi peste 10 ani, a mai spus Solomon. Un om care se preocupă de societatea în care trăieşte şi care plimbă o oglindă prin faţa ei, pentru ca aceasta să-şi vadă hidoşenia şi să-şi treacă în revistă reţetele dezgustătoare.

BONUS – Motivaţia regizorală a filmului

Aşa cum Mark Twain şi-a trimis „Un yankeu la curtea regelui Arthur” proiectându-l cu cu o mie de ani în urmă, l-am paraşutat pe Ceausescu într-o minunată lume nouă, la 20 de ani după moartea sa. Ambele personaje cunosc lucruri pe care „noii lor contemporani” nu le ştiu. Yankeul venea din viitor. Musafirul nostru vine din trecut.

Sper că această „întâmplare” fantastică va provoca publicul să adopte o perspectivă nouă. Uneori e nevoie să faci un pas înapoi şi să priveşti de la o anumită distanţă că să înţelegi ce se petrece chiar sub nasul tău.

Au trecut 20 de ani şi păşim într-o nouă etapă a istoriei noastre: bazele capitalismului şi democraţiei – cu limitele şi ciudăţeniile lor locale – au fost aşezate, s-a clarificat cine sunt jucătorii importanţi din economie şi România a devenit parte din Uniunea Europeană.

Oricum, nu mai putem schimba nimic. Nu putem să luăm înapoi 20 de ani. Noua elită – care uneori este cea veche – a devenit o clasă socială respectabilă. Dar societatea viitoare nu poate fi înţeleasă decât dacă pricepem cine sunt aceşti jucători, cum gândesc ei şi de ce acţionează aşa cum o fac. Este exact momentul în care trebuie să răspundă acestor întrebări.

Şi cred că şi Europa ar trebui să ştie ceva despre ei. Miliardarii români îşi extind acum afacerile în străinătate. Acum, după ce ţările din Europa de Est au fost admise în Uniune, s-ar putea ca reţeta noastră de Kapitalism să prindă şi prin alte părţi.

Alexandru Solomon

Am mai găsit:

Dan Tănăsescu: Kapitalism – vizionarea pentru bloggeri

Chinezu: Am făcut greu primul milion. Într-un an…