(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)
În România nu sunt disponibile date la nivel național despre situația reală a femeilor vulnerabile social. Ele sunt grupuri care nu pot fi văzute sau auzite. De aceea este important să vorbim despre femeile infectate cu HIV, dependente de droguri sau practicante ale sexului comercial.
Am fost puțin surprins de lipsa de cunoștințe de bază despre SIDA ale participanților la conferința Femeia vulnerabilă contează? Trei ani de servicii şi advocacy (Sinaia, 27 – 29 noiembrie). Dar, în fond, de asta trebuie să ne implicăm în activități ca aceasta, pentru a ne educa și pentru a încerca să scăpăm de prejudecăți.
Conferința este una dintre activitățile prevăzute de proiectul cu finanțare europeană Este dreptul tău să ştii – proiect de promovare a sănătăţii pentru femei, având ca parteneri Asociația Română Anti-SIDA (ARAS), Romanian Harm Reduction Network, Institutul de Boli Infecțioase “Prof. dr. Matei Balș” și TAMPEP International Foundation.
Statistici
Infecția cu HIV este astăzi considerată o boală cronică, care dispune de tratament care-i încetinește evoluția, fără a reuși o vindece. Au trecut 20 de ani de când a început să se discute public în România despre SIDA, dar rămân acute și nerezolvate problemele referitoare la stigmatizare și discriminare.
În urma unei anchete asupra comportamentelor cu risc de transmitere a virusului HIV în rândul tinerilor români (realizat în 2009, eșantion 595 de persoane seropozitive cu vârste între 18 și 24 de ani), s-a constatat că 85% dintre cei care își începuseră viața sexuală și aveau un partener stabil își dezvăluiseră starea de infectat cu HIV partenerului. De asemenea, 80% dintre participanții la anchetă au spus că este preferabil să nu-și dezvăluie statutul medicilor la care merg, în afara celor din spitalul de boli infecțioase.
Traficul de persoane este o realitate omniprezentă și îngrijorătoare ca incidență, în toate zonele cuprinse de studiul realizat de ARAS în 2005. Acesta a avut ca scop reperarea cunoștințelor legate de HIV/SIDA, comportamentul sexual și determinanții acestuia în rândul femeilor care practică sexul comercial. Aproape 30% dintre participante au declarat că au fost vândute sau cumpărate. Jumătate dintre ele au mărturisit că au suferit abuzuri din partea clienților și un sfert au declarat că au fost abuzate de poliție. Peste 13% dintre femeile întrebate care au făcut un test HIV în 2004 au fost duse la testare de către reprezentanții poliței.
Testarea HIV: benevolă sau obligatorie?
Din 1998, potrivit Ordinului Ministrului Sănătății nr. 889, tuturor femeilor însărcinate din România li se poate propune efectuarea unui test HIV gratuit. Acesta face parte din rutina medicală, este benevol, trebuie să fie însoțit de consiliere și efectuat în primele luni de sarcină.
Săptămâna trecută, Adrian Streinu-Cercel, managerul Institutului Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”, a anunțat că ministrul Sănătății va emite în decembrie un ordin prin care femeile investigate să fie testate obligatoriu pentru depistarea virusului.
Apropo de testare, trei scene povestite de participanții la eveniment:
- O participantă și-a făcut testul HIV și știa că va fi negativ. Cu toate acestea, a răsuflat foarte ușurată cînd a văzut documentul în care se preciza că nu este seropozitivă.
- Un participant a primit celebra hîrtie de la o asistentă. Aceasta nu știa însă cum să interpreteze acele cifre, așa că a dat puțin înapoi și a spus că trebuie să-l cheme pe doctor. După o mică așteptare, a venit doctorul care i-a spus că testul e negativ.
- Un motociclist a venit la ARAS, rănit ușor, cu rugămintea să i se facă un test HIV. A povestit că tocmai făcuse un test HIV pentru angajare, dar nu s-a uitat cu atenție pe rezultat. La semafor, a scos hîrtia și a constatat că testul avea rezultatul pozitiv/negativ (nu era încercuit răspunsul). De emoție, a căzut sub motocicletă și s-a rănit. Acum voia să fie sigur.
Personale
Am fost puțin șocat, recunosc, să constat (din nou) nivelul ridicat de xenofobie, ură și prejudecăți din mințile semenilor mei. Mulți participanți la conferință au invocat exemple personale pentru a-și susține argumentele („am cunoscut și eu țigani, dar erau de treabă”), au făcut generalizări, au dat soluții care nu luau în considerare persoanele implicate („dar femeile astea de ce nu vor să muncească la fel ca noi, în fabrici, la firme?”) ș.a.m.d. Sunt oameni cu putere de decizie, jurnaliști, persoane care lucrează în agenții de stat finanțate tocmai pentru a încerca să educe. Cel mai mult mi-e teamă din cauză că mulți dintre ei au copii. Din păcate, a existat o mare parte tăcută la conferință.
De aceea spun din nou că avem nevoie de educație. Trebuie să fim responsabili în familie, să-i educăm pe acei copii pe care ni i-am dorit, dar și să revenim la școală. Da, chiar și adulții au nevoie de școală din nou. Mai au nevoie de lecturi diverse, de urmărit mass-media, de intrat în contact cu oameni din mediile pe care le disprețuiesc. Cam la fel este și în cazul violenței domestice.
Avem încă un lung drum în față.
Despre cum se poate implica presa în acest fenomen (sfaturi, recomandări etc.) și cîteva spoturi video de conșientizare, la Paginademedia.ro.