(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 5 min)
[box style=”rounded” border=”full”]Cică un bogătaș din Teheran a inventat o mașină a timpului. Dar cu ea nu te poți întoarce în vremuri de mult apuse și nici sări în viitor decade întregi. Această mașină pe care domnul respectiv vrea să o aducă la dimensiunile unui calculator de birou îți poate prezice viitorul pe vreo 5 – 8 ani. Cu alte cuvinte, spune-i despre tine cît de amărît ești acum și mașina îți va spune cît de chiparos și de bogat vei ajunge peste acea perioadă de timp. Păi acest stimabil iranian va lua pîinea de la gura futurologilor și a mamei Omida? Nu-i frumos…
La fel de ironic au primit vestea despre ciudata mașină și prietenii Exploratorului Timpului, în cartea Mașina timpului de H. G. Wells. Este cartea lunii la Clubul de lectură Nemira (înscrieri aici), ocazie cu care m-am gîndit să o mai citesc o dată. Exploratorul Timpului este atît de entuziasmat de propria invenție încît se decidă să facă o primă călătărie în anul 802701 (vă rog, nu mai chicotiți, așa a vrut omul!). Ajunge într-o lume în care trăiesc două specii de oameni: morlocii și eloii. Primii locuiau sub pămînt, erau albi și înspăimîntători și marea lor calitate era că munceau fără să vrea pentru eloi, niște oameni mici de statură, care se îndeletniceau cu joaca și mîncatul fructelor și care rîdeau din orice.
Povestea lui Wells este confruntarea dintre două lumi, una a săracilor care acumulează frustrare în suflet și una a bogaților care exploatează resursele, fără să creeze ceva folositor în schimb. Să fie de vină aici unele convingeri socialiste ale autorului?
Volumul începe și se termină în casa Exploratorului și are ca centru al acțiunii laboratorul, un loc care ne amintește de atelierul de lucru al magului, de locul în spațiu unde iau naștere lucruri ce țin de spirit. Personajele principale nu au nume, ci sunt denumite prin profesie: Medicul, Psihologul, Jurnalistul.
Cartea aceasta este:
- un eseu la adresa viitorului umanității (Exploratorul inserează în povestea către prietenii săi o mulțime de întrebări retorice și sfaturi practice)
- un apel disimulat la distribuția judicioasă a resurselor (mi-a plăcut descrierea sistemului de ventilație al morlocilor)
- o critică a lăcomiei și a lipsei de afecțiune între oameni (Weena este personajul feminin care-i amintește mereu călătorului prin timp că este om și că este în regulă să aibă slăbiciuni)
- o demonstrație a inutilității căutării în viitor, din moment ce soluțiile la următoarele noastre probleme sunt deja în prezent (de altfel, Exploratorul are o atitudine aproape zeflemitoare la adresa teoriei celor patru dimensiuni)
Dacă la început morlocii erau sclavii eloilor, autorul arată că Exploratorul ajunsese la o concluzie privind prezentul umanității din anul 802701: cele două lumi ajunseseră la un echilibru, cei de deasupra au ajuns chiar la o „încîntătoare inutilitate”. Sub-pămîntenii nu mai suportaseră să trăiască deasupra și ajunseseră la o adaptare completă la viața subterană. Să fie oare un mesaj privind necesitatea ca omul să se împace cu sine însuși și să-și găsească locul pe lume sau tot un ecou socialist al lui H. G. Wells? Din moment ce morlocii se hrăneau cu carne de eloi, lucrurile nu stăteau atît de mulțumitor nici în poveste…
„Mașina timpului” este primul roman al lui Wells, cel care l-a determinat să se dedice scrisului. Veți regăsi în opera autorului teme din prezentul volum. Acesta pare să fie ciorna pe baza căreia scriitorul britanic și-a dezvoltat unele scrieri precum „Războiul lumilor”. Dacă ați citit cartea acum mult timp, poate chiar în liceu, ca mine, este momentul să-i deschideți nou paginile, pentru a-l descoperi pe Wells cel matur.
Mașina timpului – H. G. Wells
(include „Insula doctorului Moreau” și „Lumea eliberată”)
Anul apariției la Nemira: 2012
Colecția: Nautilus SF
Traducerea: Mihu Dragomir, C. Vonghiyas, Alexandru Macovescu
ISBN: 978-606-579-411-5
Nr. de pagini: 504