FILM „Comoara” dezumflată a lui Porumboiu 4

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

(Textul poate conține unele dezvăluiri importante din film)

Filmul „Comoara“ scris și regizat de Corneliu Porumboiu pare o variantă de test a unui film în pregătire, un fel de film ce trebuie proiectat unui focus group, pentru ca echipa să vadă ce schimbări trebuie făcute pentru varianta finală. Pelicula putea fi cu succes realizată ca un scurtmetraj, ba chiar putea ieși amuzant și alert.

În această variantă însă, filmul nu este decît o peltea cu pretenții, monotonă din cauza cadrelor secvență luuungi (dar mai puține decît în celelalte filme ale lui Porumboiu) și a lipsei muzicii de pe coloana sonoră (măcar se aude bine, de data asta, cu vreo două-trei excepții), dar și a lipsei imaginației scenaristului-regizor.

Mare greșeală a fost distribuirea Cristinei Toma în rolul soției lui Costi (Toma Cuzin), personajul principal! Nu știu ce i-o fi zis regizorul, dar săraca e plină de har cum era milițiana aceea din seria „BD în acțiune“, care părea o păpușă electromecanică acționată de la distanță. Nici un pic de emoție, nici o nuanță a jocului…

Scenaristul a vrut să fie sigur că am înțeles nevoia băiatului de a avea un tată erou, drept pentru care ne dă trei indicii:

• Tatăl își dezamăgește puțin fiul cînd întîrzie să-l ia de școală; – strike 1
• Cînd băiatul îi descrie cum a fost îmbrîncit de un coleg la școală, în loc să-l învețe cum să riposteze, tatăl îl sfătuiește să-și apuce de brațe oponentul și să-l amenințe că-l pîrăște „lu doamna“; – strike 2
• Tatăl nu vine acasă cu o comoară, ci cu o cutie metalică ruginită, parțial plină cu acțiuni la Mercedes. – strike 3 and out

Păi puneți-vă în pielea copilului, nu ați vrea și voi o confirmare de la tată cum că este un adevărat haiduc neînfricat căutător de comori? În rest, povestea este chiar cea din trailer, fără mari surprize, dar cu unele mici detalii care te fac să ridici din sprîncene, dintre care:

• pe bune, chiar valorează azi 15.000 de euro o acțiune din 1969 la Mercedes?;
• nu se mai putea oare lucra un pic la modul în care intervine conflictul dintre vecinul Adrian și nea Cornel, să nu mai pară atît de forțat?
• înțelesesem ideea de comoară mitică și fără fragmentul (destul de lung, de altfel) de la TV dintr-o dezbatere despre Roșia Montană.

httpv://www.youtube.com/watch?v=8h2IsBHThQk

Filmul nu este total previzibil, pentru că, pe la jumătatea lui, după ce ai suportat blabla-urile vîndute pe post de dialoguri între cei doi vecini și nea Cornel, proprietarul detectoarelor de metale, te aștepți să nu fie găsită nici o comoară. Ei, nu e chiar așa…

Într-adevăr, Toma Cuzino face un rol bun, total credibil, este dezinvolt și are o undă de umor. Păcat că scenariul nu-l ajută să ne facă să-l cunoaștem mai bine, să aflăm cît de cît ce e în sufletul lui, în afară de faptul că și el avea nevoie de niște bani din cer, pentru că avea credite la bancă.

Pe această cale, doresc să le mulțumesc celor 8 adolescenți care au fost la film, pentru că fără ei n-aș fi putut să-l văd (eram primul spectator cu 8 minute înainte de începere). Închei cu remarca lui nenea de la casa de bilete, care a văzut filmul și a avut vreo două reacții tip pufăit: „A fost bun, pentru un film românesc. Dar cred că [Porumboiu] l-a făcut pe banii lui taică-su!“ Cine ar mai vedea filme românești în provincie duminica la ora 16 dacă n-ar exista casierul cinematografului și proiecționistul?