(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
Dacă mergi la Festivalul Internațional de Film Experimental, trebuie să fii foaaarte deschis la minte și să ai muuultă răbdare. Mi-a plăcut experiența de la Scala. Sunt filme care folosesc tehnici variate, pentru a exprima trăiri, pentru a evoca istorii, pentru a te face să pleci cu întrebări din sală.
Mi-au reținut atenția trei creații:
When I Was Five Years Old (2010, Danemarca)
Povestea accidentului auto în care au fost implicați autorul filmului și tatăl său. În urma accidentului, tatăl a murit. Este o evocare animată, cu desene minimaliste, din curbe și tușe. Coloana sonoră devine cel mai important element al filmului. O atmosferă tristă, angoasantă, dar care te face să simți ce a simțit autorul în acele momente.
Stardust (2010, Belgia)
Un montaj excelent și un script bine pus la punct. Filmările sunt în locuri publice sau în cazinouri din Las Vegas. Oamenii nu sunt actori, ci turiști sau vedete surprinse atunci de obiectiv. Personajelor li se pun în gură vorbe din filme celebre. Muzica excelentă. Suspans permanent, deși nu știi încotro va merge filmul.
Dimanches (2011, Belgia)
Scene de tip schiță dintr-o zi sau mai multe de duminică, în Belgia. Un bărbat doarme toată ziua, o bătrînă cade în casă și nu se poate ridica deoarece locuiește singură, un bărbat începe prin a trasa linii de var pe terenul de fotbal și continuă în tot orașul etc. Sunet ce pare în priză directă, fără muzică, dar cu un ritm constant care mi-a plăcut.
Festivalul durează pînă duminică și intrarea este liberă.
Precizare: Acesta nu este un articol plătit. Am fost la acest eveniment pentru că era intrarea gratis.