FILM “Singură la nunta mea” de Marta Bergman


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

Așa cum s-a spus și la discuția de după proiecție, acest film este dominat de emoție. Este povestea Pamelei, o tînără țigancă ce locuiește cu fiica ei și cu bunica în Gălbinași. Fără vreun alt ajutor, ea decide să se înscrie în baza de date a unei agenții matrimoniale și astfel ajunge să-l cunoască pe Bruno. Merge la el în Belgia, dar nu-i spune că are un copil.

Pamela este o mare luptătoare și se pare că actrița Alina Șerban are o personalitate asemănătoare. Pamela se luptă cu condiția ei în societate și cu semenii care nu o văd ca pe o ființă, ci poate ca pe un accesoriu sau un obiect. Actrița s-a luptat cu o perioadă în care n-a avut job, pentru ca brusc să aibă 3 roluri în același timp. Ba chiar acum își regizează propria piesă de teatru!

Filmul a fost turnat iarna și acea imensitate de alb a cîmpului din Călărași, unde Pamela îl caută pe Marian, ca să o ajute cu copilul, îți dă senzația de pustiu, de singurătate. Protagonista știe că, dacă nu se ajută ea însăși, nimeni nu-i va sări în ajutor. De aceea pleacă singură pe ascuns în Belgia, vrea să-i facă pe plac lui Bruno, caută dinamismul orașului, care să compenseze monotonia căminului belgian, iar spre final își caută fiica.

Cineva din sală a spus că ar fi vrut un final mai clar. Este probabil obsesia închiderii perfecte de film hollywoodian, care mai bîntuie în rîndurile publicului nostru cinefil. Dar regizoarea a spus că ea crede foarte mult în acest final deschis, pentru a arăta că lumea începea să-i aparțină un pic și Pamelei, nu numai celor privilegiați din jurul ei.

Echipa de filmare a așteptat-o pe Alina Șerban să termine celelalte angajamente, ca să înceapă filmările cu ea.

Am apreciat elementele de atmosferă din satul locuit preponderent de țigani și din tabăra de romi din Belgia, dar și muzica interpretată în film și cea de pe coloana sonoră.

Aceste elemente m-au făcut să ignor foarte micile neverosimilități (de exemplu, Pamela o “rupea” pe franceză, dar sunt momente cînd pare că nu înțelege nimic și că nu poate spune nimic).

“Singură la nunta mea” intră în cinematografe în 2 noiembrie și vă îndemn să-l vedeți ca să descoperiți unele din dramele trăite de grupurile minoritare de lîngă noi, dar și pentru că poate fi o poveste universală a unei generații de femei dintr-o țară post-comunistă.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.