Te duc, te-aduc prin Europa 3


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

Cît ați mers cel mai mult continuu cu trenul? Eu două zile și două nopți, de la București la Paris. Tocmai se reintrodusese vagonul direct pe acel traseu. Trenurile directe săptămînale dintre România și Franța erau o tradiție frumoasă a perioadei interbelice, cea mai înfloritoare a țării noastre. Așa că eram entuziasmat că voi reface celebrul traseu.

Mi-am luat un permis Interrail. Cred că a costat vreo 200 de euro la acea vreme (era prin 2002), dar era avantajos. Practic, plăteam în plus numai suplimentele de viteză pentru trenurile de tip TGV. Urma să ajung la Paris, să fac ce aveam în plan pentru acea cercetare științifică despre jurnalismul online, apoi să merg la Lille, Grenoble și în alte orașe din Hexagon.

Un drum lung și interesant

Eram la cușetă, cu alți doi bărbați, despre care aveam să aflu că sunt frați. N-am aflat cu ce scop mergeau în Franța, erau destul de tăcuți. Aveau puține bagaje, dar erau pregătiți cu prosoape, săpunuri, papuci. Cușeta avea în colț o chiuvetă acoperită, iar la capătul vagonului era un duș cu apă caldă, pe care chiar l-am folosit. În celălalt capăt al vagonului, era un însoțitor care-ți putea prepara la comandă mîncăruri simple: ouă-ochiuri, cîrnați prăjiți etc. Tot el te putea servi cu băuturi reci.

A fost un drum obositor, din cauza opririlor la intrarea și la ieșirea din fiecare țară, dar frumos pentru că am văzut diferențele dintre statele prin care am trecut. Era perioada în care se spunea că trebuie să ai bani schimbați ca să dai șpagă la vameși, că se fură din vagoane cînd trenul staționează noaptea în cîmp, că se fac percheziții amănunțite prin bagaje. Unele lucruri s-au confirmat.

Trenul avea un traseu generos:

România – Ungaria – Slovacia – Cehia – Austria – Germania – Franța

Oprirea în Budapesta și sosirea

Chiar și cu o mulțime de opriri, era reconfortant să te gîndești că nu-ți schimbi locul, tot drumul de la București la Paris. A fost interesant în Budapesta, unde trenul a staționat patru ore. Practic, toate vagoanele au fost despărțite de cel românesc, iar acesta a rămas undeva pe o linie retrasă. Ne-am lăsat acolo bagajele, vagonul a fost închis și am pornit prin oraș, la plimbare. Am avut timp să ajung în centru, să văd destule lucruri și să mă întorc. Am așteptat pînă s-a deschis vagonul, apoi i-au fost atașate vagoane diferite, pînă cînd s-a format un nou tren, cu care ne-am continuat călătoria.

Bucuria pe care am simțit-o cînd am coborît din tren la Paris nu v-o puteți decît imagina, eu nu o pot descrie fidel. După două zile și două nopți pe șine, mă simțeam eliberat, bucuros, împlinit, de parcă traversasem deșertul.

[box type=”info” style=”rounded” border=”full”]Nu știți ce e acel „te duc, te-aduc” din titlu? Așa credeam că face trenul cînd eram mici. Zgomotul roților pe șine părea că sună a „teducteaduc”. Era frumos să știi că acea măgăoaie din metal e la dispoziția ta și te transportă cît de cît repede și agreabil.


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

3 gânduri despre “Te duc, te-aduc prin Europa

  • Adi Petrescu

    Asta rămâne în continuare una dintre marile mele fantezii: să vin cu trenul din Belgia până acasă. Pe lângă faptul că, pe zi ce trece, îmi displac tot mai mult călătoriile cu avionul, trenul e o pasiune veche de-a mea. Ai mei știu bine cât de bucuros eram (și încă sunt!) când prindeam bariera pusă, pentru că vedeam cum trece trenul. Așa că îmi doresc pe bune să găsesc un pic de timp și, evident, bani pentru o astfel de călătorie. Și cum puțini sunt cei care mă înțeleg, aș putea-o caracteriza drept călătorie exotică.