NEMIRA Jean-Pierre Denis – De ce scandalizează creștinismul 7


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)

Iată o carte despre care veți spune că este o adevărată paradă a erudiției. Jean-Pierre Denis aproape sperie prin siguranța cu care emite păreri, pune în discuție noțiuni hipervehiculate, dă peste cap demonstrații științifice clasice.

Sunt numeroase detalii sociale, culturale, lingvistice și istorice, în jurul ideii de creștinism considerat o contracultură. De fapt, acesta este punctul de pornire al volumului, pentru că autorul vrea să ajungă la momentul în care să fi demonstrat că astăzi creștinismul se află la marginea societății. Afirmația nu are nici o conotație negativă, Denis dorind să arate că în prezent curentul religios creștin trebuie să-și reconsidere rolul.

“Scandalul” din titlu este doar metaforic. Este o aluzie la faptul că întotdeauna creștinismul a ieșit cu fața curată din confruntări de idei sau primare și la ideea că acum creștinismul trebuie să se reîntoarcă la individ.

Suntem purtați prin scene biblice reinterpretate, ni se explică dintr-o altă perspectivă opere de artă clasice, ne plimbăm prin antropologie, sociologie, cultură populară. Este o carte care nu prea rimează cu lectura pe plajă, dar care sigur vă poate face vara mai interesantă.

Astfel, postulând posibilitatea de a construi o altă lume, contracultura nu face, poate, decât să transpună în alt registru visul colectiv, introducând o doză de eroism acolo unde se obișnuiește să se aducă o doză de banal, de gestică și de gesticulare când este vorba despre a gestiona, o dimensiune de poveste în lucrurile terne și o transgresiune când tehnostructra nu vorbește decât despre transformare.

Bill Gates și Steve Jobs sunt copiii valului contestatar cool, dar copii care nu ar fi uitat pentru nimic în lume miturile Americii, discursurile și legendele fondatoare, pe care poate că părinții sau bunicii lor le povsteau ținându-i pe genunchi, deoarece ei înșiși le auziseră cândva murmurate în leagăn, în vremea președintelui Coolidge, în 1925: The main business of American people is business, deviză pe care am putea-o traduce prin “Principala ocupație a americanilor este să facă afaceri”, dar introducând o dimensiune ontologică.

Și, în sfârșit, contracultura este preluată, recuperată și redusă la rol de figurant al consumului – spectacol. Este suficient, pentru a-l înțelege, să ne gândim la reclamele Benetton, regizate de fotograful Oliviero Toscani ca opere de artă. Toscani preia preocupările momentului – SIDA, războiul, anorexia – și le transformă în instrumentele unei comunicări de șoc.

Ca atare, raționalitatea științifică mai face un pas înapoi. Ea nu mai e pozitivă – pozitivistă -, ci neutră. Nu urmărește, în sine, nici binele și nici răul. Este legitim și necesar ca cercetătorul să facă cercetare, dar nu mai stăpânește modul în care el sau alții îi vor folosi descoperirile. Dacă e indirect responsabil, nu trebuie să-l considerăm vinovat, deoarece aplicările practice nu trebuie confundate cu progresele teoretice.

Dacă e să amintim de el, Tribul micului Isus este puțin conform oricărui “model” existent. “Sfânta Familie” nu intră prea mult în norme… Părintele nu e tatăl, ci doar se comportă ca atare: Iosif asumă paternitatea altuia, este adoptiv sau, altfel spus, “purtător” al numelui. Mama este o tânără care va fi avut serioase probleme cu legea, de vreme ce era însărcinată înainte de căsătorie cu altul. În cazul lui Iosif și al Mariei, familia tradițională, “celula de bază a societății”, atât de des lăudată de Biserică, nu este deloc conformă.

Religia nu trece mai întâi prin creier, cum o arată toate riturile de trecere din toate culturile, rituri desoebit de sensibile, rituri dansul, parfumul, mirungerea, scufundarea sau chiar sacrificarea… Ea traversează prin corp în totalitatea sa senzorială și emoțională. Iar pornind de la acest corp care simte, respiră, se bucură, contemplează, aude și mai ales atinge și se lasă atins – moaștele, pietrele, sângele, tipurile de ulei, mâinile preotului care înfăptuiește, cântul, glasul, litania, expunerea moaștelor, invocarea – ea începe să gândească.

Traducerea este excelentă. Eduard Florin Tudor aproape că a scris propriul eseu prin notele de subsol ale acestui volum. Nu există sintagmă neexplicată, joc de cuvinte nejustificat, referință neprecizată. O adevărată dovadă de cunoaștere a domeniului și a autorului cărții.

Și Cristina Stancu a citit cartea.

Jean-Pierre Denis – De ce scandalizează creștinismul


Anul apariției la Nemira:
 2012

Colecția: Religio

Traducere: Eduard Florin Tudor

ISBN: 978-606-579-287-6

Nr. de pagini: 408

Cumpără cartea de pe site-ul Nemira

[box type=”info” style=”rounded” border=”full”]

Cîștigați această carte! Spuneți un pasaj din Biblie care vi se pare că are semnificații importante și explicați de ce l-ați ales. Termen: 2 august, ora 20. Predarea cărții se face personal în București, deci cîștigătorul trebuie să locuiască aici sau să aibă posibilitatea să-i fie transmisă cartea prin cineva de aici.

Abonează-te
Anunță-mă cînd apar
guest

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

7 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Ștefan Chiodea

Mereu m-a intrigat “Lăsați copiii să vină la mine”. Pentru că Isus a fost un copil deosebit de ceilalți, matur încă din copilărie, cu părinți care nu-i erau părinți, cu un destin scris încă de la naștere. Un fel de Michael Jackson al erei lui.

Gyorgy Ludovica

1 Corinteni 13 1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, Sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. ……………………………………………………………………………………. 8 Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. 9 Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte; 10 dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. 12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip… Read more »

Daniel

George, nu iti scriu pentru carte, ci pentru provocare, de aceea imi permit sa redau aici un citat pe care unii il atribuie in mod gresit Bibliei: „crede si nu cerceta”. Din cate inteleg este de fapt o rastalmacire comunista a Bibliei, ceea ce nu este de mirare pentru ca suna a regula pseudo-religioasa pe care comunistii ar fi dispusi sa o adopte daca ar avea vreun Dumnezeu. Pornesc totusi de la acest citat pentru ca imi aduce in minte un cuvant mult prea des uzat fara sa fi invatat vreodata cum sa il traim cu adevarat: credinta. Ma refer… Read more »

krossfire

Hmm…si eu voiam sa apelez tot la Epistolelele lui Pavel pentru ca si scriitura si autorul sunt printre cele mai interesante din Biblie. 1.Epistolele sunt cele mai vechi texte atribuite din Biblie. Evangheliile nu au fost scrise de Apostoli, ci sunt texte postume culese de discipolii lor. Oricum, Evangheliile sunt chei de interpretare ale acelorasi evenimente (de-aici si ideea de “Evanghelia dupa X”, nu de “Evanghelia lui X”). Pavel pe de alta parte, a scris si semnat textele. 2.Pavel s-a inspirat masiv din filosofii greci, lucru de altfel vizibil in Epistole. Unul dintre motivele apelului la filosofi greci a fost… Read more »

andreea

Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. 1. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, 2. Dezlegaţi legăturile jugului, 3. Daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. 4. Împarte pâinea ta cu cel flămând, 5. Adăposteşte în casă pe cel sărman, 6. Pe cel gol îmbracă-l şi 7. Nu te ascunde de cel de un neam cu tine . Atunci Lumina ta va răsări ca zorile şi Tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, Iar în urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; La strigătul tău el va zice: iată-mă!… Read more »

krossfire

Multumesc, multumesc :)

ionut

Într-o zi unul dintre oameni s-a urcat pe o culme. Atunci, în momentul lui de singurătate s-a spălat de infecţia rutinei şi a instinctului. A lăsat la o parte subiectivismul care îi rodea din sânge şi îi cufunda claritatea raţioamentului în noroi. Apoi, a văzut animalele dintre care se salvase, oameni fără scop care se loveau unii de alţii pentru a avea sau nu ceva împotriva lor. Într-o zi s-a gândit că 6 zile o să îl facă zeu şi ziua aceea putea să îi fie Duminică. A stat şi s-a odihnit, ca mai apoi, să de-a animalelor de la… Read more »