NEMIRA Cîștigă o carte: Dan Simmons – Drood 29


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

ACTUALIZARE

A fost greu să decid. Am citit, am recitit, am comparat… Nu pot alege un singur cîștigător, ci patru. Locul I primește chiar această carte, celelalte trei locuri vor primi alte trei cărți surpriză.

Clasamentul:

  1. Diana
  2. Alexandra
  3. Adrian
  4. Iza

Îi voi contacta prin e-mail, pentru a le da vestea.

Lux de detalii. Nu știu cît timp i-a luat lui Dan Simmons să se documenteze și să scrie această carte, dar cred că a fost cel puțin o veșnicie. Dacă vă spun că este o ficțiune despre ultimii cinci ani din viața scriitorului Charles Dickens, nu spun nimic.

Este o enciclopedie: avem aici viața lui Dickens, conflictul cu prietenul său de o viață, Wilkie Collins, îmbîrligatele relații de familie ale celor doi, modul de construcție a cărților celor doi autori rivali. Plus Londra, din toate unghiurile, în toate cartierele, la suprafață și în subteran.

Este posibil să vreți să treceți peste unele pasaje ale cărții. Simmons vă ia din prezentul narativ, vă duce în trecut, începe să povestească și se oprește pentru o rememorare, vă pune întrebări, amînă răspunsurile. Nu este un volum plictisitor, deși cele peste 900 de pagini v-ar descuraja la prima vedere. Unii cititori vor considera că nu-i ajută lungile paranteze despre relații, conflicte interne, psihologie victoriană, așa că vor sări la firul narativ principal. Alții vor rezista și astfel li se va înfățișa în minte o serie de tablouri colorate în nuanțe sumbre.

Sunt fascinante părțile în care Dickens și Collins își diseacă propriile cărți. Sunt acolo sfaturi valoroase pentru orice scriitor începător și pentru admiratorii operei lui Charles Dickens. Simmons face critică și teorie literară sub deghizarea narațiunii, taie în bucăți și recompune scene și personaje din literatura engleză a secolului al XIX-ului cu nonșalanța unui autor superputernic (deși el se declară adeptul autorului nesigur). De exemplu, iată secretul din spatele romanului Femeia în alb, dezvăluit de Wilkie Collins însuși:

  1. Află o idee centrală
  2. Află personajele
  3. Lasă personajele să creeze întîmplările
  4. Începe povestea cu începutul

Un amalgam de suspans, intrigi personale, conflicte sociale, magie și mesmerism, o Londră macabră, dezgustătoare pe alocuri, artiști dependenți de opiu, polițiști corupți sau mînați de patimi individuale… Sunt 900 de pagini de frescă britanică fascinantă.

Dickens este Inimitabilul, cuvîntul cheie pentru a ieși din transă este “ininteligibil”, pe alocuri acțiunea este inimaginabilă. Poți aduna destul de multe lucruri ieșite din comun de spus despre această carte. La fel ca în orice situație cînd te simți copleșit de un volum, nu-ți rămîne decît să-l citești și să te gîndești la el mult timp înainte de a începe să simți, nu doar să ții minte.

Iată ce spun alții mai deștepți despre această carte și, jos de tot, aflați cum o puteți cîștiga.

Secretul din spatele accidentului de tren care i-a schimbat viaţaAdevărul

Literatura: între culise și spectatoriBookBlog

Inimitabilul, între Inimaginabil şi IninteligibilBlogul Nemira

Dan Simmons: “Nu mă tem niciodată de reacţia cititorilor contemporani la nimic din ceea ce încerc”Suspans.ro

În final, felicitări de departe traducătorului Mircea Pricăjan, cel care a transpus în română și “Misterul regelui” a lui Stephen King. N-am simțit că este o traducere, nici acolo, nici aici.

Dan Simmons – Drood

Anul apariției la Nemira: 2012

Traducerea: Mircea Pricăjan

Colecția: Suspans

ISBN: 978-606-579-330-9

Nr. de pagini: 960

Cumpără cartea de pe site-ul Nemira

[box type=”info” style=”rounded” border=”full”]

Cîștigă această carte! Printr-un comentariu aici, spune de ce-ți e frică cel mai mult și de ceTermen: 21 ianuarie. Voi alege cel mai bun/frumos/interesant răspuns. Predarea cărții se face personal în București sau Buzău sau printr-un intermediar dintr-unul din aceste orașe.


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

29 gânduri despre “NEMIRA Cîștigă o carte: Dan Simmons – Drood

  • Anita Kevorchian

    Mi-e frică de coincidențe. Eu nu cred în așa ceva dar este cuvântul pentru acel “nu știu ce” care te plasează exact unde trebuie atunci când trebuie sau invers, care îți aruncă în față lucruri la întâmplare dar care se vor lega mai târziu. Sunt fascinată de coincidențe, ele sunt cel mai apropiat lucru de un film bun, dar mi-e frică de ele.

  • Andra Dolana

    Cel mai mult îmi este frică de faptul că voi muri singură şi că nu mă va căuta nimeni. Mi-e frică de o înmormântare tăcută în care să se zică lucruri vagi şi impersonale care nu au legătură cu cine am fost şi cum mi-am trăit viaţa. Tare mi-e teamă că o să mor şi nu o să mă ţină nimeni de mână şi nu o să imi şoptească nimeni că totul va fi bine. Nu ştiu dacă mă sperie atât de tare ideea morţii sau ideea singurătăţii dar atunci când îmi apare scenariul de mai sus în minte am senzaţia că paralizez.

  • Iza

    Necunoscutul e trăirea intensă care te transformă în om. Mie de cunoscut mi-e frică. Mi-e frică de amintiri, la fel de mult cât îmi e de uitarea lor. Mi-e frică să mă las dusă de val, la fel de mult cât îmi e să împietresc pe dinăuntru. Mi-e teamă de lipsa de gânduri, de o ceaţă neclintită de visuri, de noaptea conştientă a simţurilor, de o lipsă de…pasiune care să rupă liniştea nopţii interioare în două şi s-o împrăştie de-o parte şi de alta a sinelui.

  • Alexandra

    Nu stiu cum va suna acest lucru pentru ceilalti, dar mie mi-e frica de faptul ca exista posibilitatea sa nu mai simt durere sufleteasca. Am doar 21 de ani si imi traiesc tineretea din plin. Mi-e dor, am griji, ma inspaimant usor, ca mai apoi sa fiu calmata de cei dragi, prin cuvinte si fapte. Am iubit mult, iubesc in continuare si mi-am creat o lume in care alinarea da sensul vietii. Cred ca nici un alt sentiment nu e mai de pret ca acesta. Mi-e frica sa nu ma calesc. Mi-e frica sa nu imi amorteasca sufletul si sa ajung in punctul in care sa nu-mi mai pese daca mi-e dor sau nu, daca mi-e frica sau nu. Imi vad parintii neutri de atatea suferinte. Sper doar sa simt in continuare amalgamul asta de emotii, pentru ca sunt dependenta de durere si mai apoi comfort sufletesc.

    Ah, si imi mai e frica de albine, pentru ca sunt alergica.

  • andreea teca

    Mi-e frica de momentul pierderii cuiva drag.Nu suport ideea ca intr-o zi oamenii pe care ii iubesc atat de mult nu vor mai fi :bunicii, mama etc

  • Alexandra F

    Mi-e frica ca nu o sa pot sa imi traiesc viata din plin, ca o sa pierd anumite okazii. Cateodata ma gandesc daca chiar avem posibilitatea de a alege, cum ne influenteaza fiecare decizie, cat de repede se poate schimba un om. Mi-e frica de necunoscut

  • Jules

    Refuz să concep o compunere cu introducere, cuprins şi încheiere despre pseudo-anxietăţile şi cvasi-psihozele unui om invadat de informaţie.

    Prefer să precizez că mi-e teamă de ace. Injecţiile cu penicilină dor şi peste ani, când ai doar 4 şi ţi se înfig ace comuniste în cele mai moi părţi ale corpului.

  • Alexia

    Cea mai veche si constanta frica a vietii mele este frica de intuneric. Am ajuns la 25 de ani si inca dorm cu lumina de veghe. Atunci cand stau pe intuneric mi se intampla sa si transpir de frica la gandul ca poate aparea ceva in camera langa mine. Ceva paranormal. Ma inspaimanta ideea ca tot horrorul pe care l-am vazut si citit ar avea vreo sansa sa devina realitate.

  • Diana

    Am fost intrebata chiar recent acelasi lucru, iar acum voi raspunde exact la fel: imi este teama ca intr-o zi m-as putea sinucide. De ce? Nu, nu sunt nebuna daca asta va intrebati, ci dorinta aceasta ciudata de cunoastere amestecata cu o fascinatie morbida, m-ar putea impinge spre un gest extrem doar ca sa vad cum e, ce simti chiar si pentru o secunda in care sufletul ti-ar parasi trupul. Vanez senzatii, experiente, din care sorb pana si ultimul strop de aer si probabil ca toate acestea m-ar conduce catre exces. Desigur ca asa ceva ar fi precedat de o nebunie declansata de o alta frica, pe aceeasi pozitie cu prima: frica de a nu-mi rata viata si de a nu descoperi pentru ce sunt facuta cu adevarat. Faptul ca simt ca undeva in cartea vietii, ita mea este importanta, ma determina sa caut cu ardoare fericirea. Probabil ca o voi gasi in scris, la lumina unei lampi, in noapte, pe un birou cu hartii imprastiate, haine si esente parfumate.

    Aceasta este frica mea, in cateva cuvinte, ca as putea sa ma pierd in mine insami, iar drumul de reintoarcere ar fi reprezentat doar printr-o singura cale.

  • Leo

    Mie îmi este frică de ceva ce începe lent, calm, crește în intensitate, iar apoi devine atât de tare încât este insuportabil. Mi-e frică de tot ce e în crescendo și nu se termină înainte de a trece pragul suportabilității și acceptanței.

  • Lupu

    frica…nu, nu imi este, dece ? Ca m-am nascut stiind ca intr-o zi am sa mor, NU! Ca voi fi bolnav si pote parasit, NU! Ca nu am ce au alti ,NU! Dar imi este tare Teama ca nu voi sti niciodat de ce m-am nascut si care este rostul meu pe pamant, de ce exist si de ce trebuie sa traiesc, care este scopul meu si cat de mult contez in acest lant al existentei umane ? Aceata este Teama Mea !

  • Diana Alina

    Da…buna intrebare …mie imi este frica de inturneric ( tin sa mentinez ca am 26 de ani) stiu ca poate este pueril sau ceva comun,.,.dar mi-e imi este teama de intuneric.
    Nu stiu de unde isi are radacina aceasta teama – poate in copilarie, poate in cartile pe care imi place sa le citesc si sa le traiesc, ..cert este ca exista.
    Sa va dau si un exemplu concret , ca sa va bine-dispun : ) daca sunt singura in casa, ca sa circul dintr-o camera in alta aprind lumina pe masura ce trec din camera in camera si tot la fel o inchid …sau daca trebuie din varii motive sa ies din varii motive, in curte seara ..fug..cam fug..adica nu merg normal..si ma uit in spate .
    Poate mai am si alte temeri de care nu sunt neaparat constienta , dar aceasta teama de intuneric se manifeste cel ami des si mai pregnant ……
    Diana

  • sims

    Cu totii avem fobii si temeri ascunse pe care nu avem curajul sa le impartasim cu restul lumii si eu nu fac exceptie. Cred ca cel mai mult imi este teama de singuratate dar cand spun singuratate nu spun multe, pentru ca nu-mi este frica de momentele de solitudine pe care de altfel le si iubesc. Am nevoie de momentele mele pe care sa nu le impart cu nimeni, acele simple momente cand te poti bucura de o carte buna sau de o cafea aburinda fara ca nimeni si nimic sa intervina pentru a destrama magia si farmecul clipei.
    In schimb imi este frica, de fapt imi este groaza de momentul acela cand realizezi ca nu ai cu cine sa imparti clipele vietii, ca nu ai cui sa-i spui buna dimineata sau noapte buna, mi-e teama de raceala asternuturilor din patul gol, mi-e teama de posibilitatea de a nu avea pe cine sa invat sa joace sotron sau baba oarba, mi-e teama ca rasul si veselia anilor se vor pierde in negura timpurilor si la final nu va mai fi decat amaraciune si un suflet putrezit.
    Mi-e teama de ceea ce lumea si tehnologia a creat din noi pentru ca nu mai stim sa socializam si usor, usor ne izolam devenind singurii responsabili pentru singuratatea pe care o simtim si totusi incapabili de a iesi din ea.
    Mi-e teama ca la un moment dat din prea multa singurate as ajunge sa uit sunetul cuvintelor, as uita sa vorbesc….si doamne cat ador cuvintele…..

  • Bogdan O

    E imposibil sa nu te temi de ceva, deşi mulţi dintre noi nu recunoaştem acest lucru. Sincer, mie cel mai frică îmi e de rechini. Se spune că fobiile se nasc datorită unor foste tangenţe cu lucrul respectiv. Eu sunt dovada vie că nu e adevărat:)). Nu am văzut niciodată rechin(şi sper să nu văd vreodată), nimeni nu a încercat să mă sperie cu poveşti legate de ei şi nici nu am citit/vizionat cărţi/filme legate de rechini. Frica asta a început să se nască acum 4-5 ani, dar atunci nu mă urcam pe pereţi când îi vedeam, fobia a crescut odata cu mine:)). Dar ironia cea mai mare e că eu vreau să devin biolog marin:)) wish me luck!

  • Di

    Mi-e frică să iau decizii, în special pe cele importante. Sună ciudat, dar știu că fiecare decizie pe care o iau îmi închide anumite oportunități, mă forțează să merg într-o anumită direcție până la capat.

  • nicoleta

    cel mai mult mie teama ca dupa ce mor si voi fi ingropata ma voi trezi in sicriu,suna prosteste stiu,dar asta e cea mai mare temere a mea.de aceea cred ca voi lasa scris sa fiu incinerata.

  • Florina

    Mi-e frica de faptul ca e posibil sa nu imi ajunga o viata sa ma cunosc, sa descopar si sa incerc experiente care cresc pe zi ce trece. Si mi-e frica de regrete, o frica care ar trebui sa fie in orice om.

  • Dodo

    Mi-e frica de faptul ca nu voi castiga cartea si va trebui sa ma agit mult ca sa pot sa o imprumut de undeva in vederea lecturarii. Nu de alta, dar din review pare promitatoare.

  • Adrian Radion

    Media de viaţă a unei persoane de sex masculin în România este de 70 ani.
    Am 22 de ani, iar peste dublul vârstei pe care o am acum, mă voi apropia de medie, poate chiar de final, aparent un timp foarte scurt… Îmi este frică de momentul când mă voi uita în urmă şi va trebui să decid dacă a meritat sau nu experienţa vieţii, îmi este teamă să spun atunci că regret că nu am făcut mai mult. Îmi este atât de teamă de momentul acela încât uneori iau decizii stupide, exagerez în anumite privinţe şi încep să mă asemăn cu personajul principal din filmul YES MAN!

  • Radu D.

    De multe ori ma tem sa nu fac rau oamenilor pe care ii iubesc, dar si celorlalti. Din pacate, va exista aceasta teama atat timp cat voi sta langa oameni.

  • Mihai T.

    Nu stiu daca ar trebui sa fac un comentariu asupra fricii de care ma tem, dar incerc. Imi este teama sa nu dezamagesc prietenii si cunoscutii. La aceasta teama se mai adauga si alte temeri, precum teama de a nu-mi pierde prietenii, teama de a nu uita sa ma bucur de lucrurile simple ce-mi fac viata mai frumosa si mi-o scalda in linistea armonioasa, teama de a nu-mi finaliza cartile pe crea mi-am propus sa le citesc, teama de a nu ma gandi la ceilalti si uite asa exista un lant de temeri care vor exista atat timp cat voi trai in aceasta lume.

  • Emanuel

    Frica de ceva exista la fiecare dintre noi si ea este determinata de lucrurile din afara vietii sau chiar de lucruri ce tin de interiorul nostru. Ma tem ca nu ma cunosc atat de bine, ca nu sunt atat de bun pe cat ar trebui, ca nu ofer o vorba buna cand ar trebui, sa nu dezamagesc pe cei care au incredere in mine. Toate aceste lucruri constituie frica despre care am vorbit.

  • Diana Bocai

    Cand eram mai mica, dormeam deseori in pat cu mama mea. Visam mereu ca o rapea cineva de langa mine sau ca aveam cancer. Mi-era frica atunci. Dupa cativa ani, am inceput sa dau uitarii aceste vise. M-am apucat de fumat in anul 1. Incercam sa evit discutiile despre cat de mult dauneaza fumatul, dar nu vroiam sa ma las. Acum cateva saptamani am citit cartea lui Allen Carr, “In sfarsit nefumator”. Am terminat-o in cateva ore, pentru ca ma apucase teama si mi-era frica sa stau asa cateva zile, pana o termin.
    Am terminat cartea si m-am lasat de fumat. Am o luna. Acum nu mi-e frica decat de ceea ce o fi lasat in urma tutunul. Allen Carr a murit la ceva timp dupa ce s-a lasat de fumat. Avea cancer pulmonar. Si am ajuns iar la visul meu.

  • Alina Anghel

    Cea mai mare frica a mea? Ca nu voi reusi sa-mi traiesc viata asa cum imi doresc, sa vizitez tot ce mi-am propus sa vad in viata asta si sa citesc ce-mi face placere. De ce? Din lipsa de timp si bani, evident.