NEMIRA Marian Truță – A doua venire 6


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

În povestirea A doua venire, Bucureștiul contemporan este plasat în trecut. Există Catedrala Mîntuirii Neamului, Capitala este un nod important în afacerile internaționale, preotesele sunt trimise în iatacurile clericilor pentru a-i distra… Iar Iovan nu vrea decît să ajungă în așternuturile Ilincăi, printr-o lungă serie de ieșiri la Caru’ cu bere.

Marian Truță este o figură importantă în SF-ul românesc, dar nu avusesem plăcerea de a-i cunoaște creațiile. Acest volum mi-a plăcut, mai ales prin varietatea tematicii din cele cinci narațiuni. Vă mai pot face o confidență? Mi-au plăcut mult numele personajelor: Iovan, Ilinca, Dorofteu, Aleodor, Ieronim etc.

Poveștile sunt foarte bine construite, dar parcă lipsește ceva, mai ales spre finalul lor. Truță construiește cu migală personaje și situații, dar am avut impresia că nu le lasă destulă libertate de acțiune, ci le obligă să urmeze un făgaș care nu e mereu cel potrivit pentru un deznodămînt surprinzător. La această impresie contribuie și lungile pagini de descriere istorică a modului în care s-a ajuns la situația din prezent. Pînă la urmă, nu vrei decît să parcurgi cît mai repede acele file, pentru a ajunge din nou la personajul principal, curios să citești dezvoltarea acțiunii.

Aevum Aeternum este o povestire situată în anii 80. Ilarion, un radioamator, construiește tot felul de aparate din vînzarea cărora își cîștigă existența (de exemplu, decodoare TV pentru posturile bulgărești), dar are și propriile proiecte. Confuzia începe cînd i se transmite prin intermediul televizorului, dintr-o Românie a viitorului, să construiască un aparat deosebit, care va altera timpul iremediabil. Finalul ni-l înfățișează rapid pe Ilarion în mijlocul orașului în care toți îl urăsc pentru că i-a condamndat la nonexistență, într-o societate care nu poate avea prezent.

Cartea este de citit. Ne înfățișează o Românie a amestecurilor istorice, în care personaje cu o situație socială medie devin supereroi sau damnați. Marian Truță ne propune nouă, cititorilor, un exercițiu de imaginație. Cu dialoguri ce par firești și eroi bine definiți, volumul A doua venire poate sta pe raftul de SF al oricărui iubitor de literatură.

Marian Truță – A doua venire

Anul apariției la Nemira: 2012

Colecția: Nautilus SF

ISBN: 978-606-579-459-7

Nr. de pagini: 280

 

Cumpără cartea de la:

 


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

6 gânduri despre “NEMIRA Marian Truță – A doua venire

  • Mihai T.

    Imaginea cartii sugereaza un om imbracat in cosmonaut ce pluteste in atmosfera, este o imagine construita pe principiul libertatii fiecaruia dintre noi, adica sa facem ceea ce simtim, ceea ce dorim sau ceea ce visam. Libertatea de a construi sau a realiza ceva depinde de cum le gandim. Asadar, imaginea respectiva reprezinta un om cosmonaut ce este inconjurat de o libertate infinita.

  • Andrei Trifan

    Interesanta imaginea. Daca o corelam cu titlul ar putea fi o trimitere spre a doua venire a Mantuitorului Iisus Hristos pe Pamant. Nu stiu cat de profund si-a dorit autorul sa fie, dar vizual s-a creat un efect destul de sugestiv. Ori imaginatia mea merge prea departe, ori este o mica “erezie” literara… ca doar in SF orice este permis! A doua venire se termina cu a doua plecare sau nu? Aceasta-i intrebarea!

  • Marius Sofron

    Din punctul meu de vedere imaginea surprinde cât este de mic omul raportat la univers și în același timp curiozitatea omului spre necunoscut. Cu ajutorul costumului de cosmonaut, omului îi este posibil să cerceteze universul, lucru deloc ușor.

  • Andra N

    La a doua venire, Ilarion isi doreste sa fie de neclintit, sa graviteze in jurul lumii si sa supravegheze de la distanta transformarea pe care a suferit-o orasul. A venit sa vegheze asupra neputintei oamenilor de a mai schimba ceva. Se simte cumva vinovat pentru cele intamplate, dar datorita costumului in care e inchis, ramane fara aer, se sufoca si e in acelasi timp si neputincios. Devine o povara. Corpul si sufletul ii atarna greu. Neputinta lui e neputinta tuturor.

    Acum e doar un suflet intr-un costum. Costumul reprezinta sufocarea si nicidecum puterea.

  • Radu D.

    Imaginea de pe coperta cartii pe care ati propus-o pentru concurs reprezinta conexiunea omului la univers, mai exact o alchimie a omului cu celalalt taram, un taram necunoscut, misterios. Plecand de la imaginea cartii, as putea preciza ca omul se situeaza la granita antitetica sus-jos, avand in vedere destinul tumultos al omului ce sta sub semnul enigmei.

  • Nicu

    Imaginea de pe coperta arata cat de sus poate ajunge un om si cat de mare este diferenta dintre un om care vrea din tot sufletul sa ajunga undeva, cineva sau ceva si ceilalti oameni care nu stiu nimic despre ce vor face sau ce vor.