NEMIRA Vernor Vinge – La capătul curcubeului 7


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)

 

Vernor Vinge este unul dintre scriitorii americani de SF interesați de viitorul apropiat. La capătul curcubeului este o carte agreabilă pentru că veți regăsi în ea în tehnologii, situații și locuri cunoscute. Toate însă au un iz de cyberpunk destul de evident.

Personajul principal, Robert Gu, își revine din Alzheimer și încearcă să-și regăsească personalitatea. Fusese un poet celebru și acum își recapătă tinerețea și alte lucruri pe care le credea pierdute, în afara unuia foarte important: inspirația poetică.

Sunt personaje diverse, interesante, care te vor face să-ți pui întrebări despre natura umană. Acțiunea este provocatoare și cuprinde știință, Internet, spionaj, realitate augmentată (că tot se pregătește lansarea lui Google Glass…). Personajele se adaptează la lumea ciudată a romanului, atît de ciudată încît vă va face să tresăriți cînd veți citi referiri la lucruri cunoscute, din prezent, cum ar fi extrema supraveghere a cetățenilor de către stat.

Nu sunt prea multe de spus despre această carte înainte de lectura ei, plăcere pe care v-o las intactă. Mai jos, citiți despre modul în care puteți cîștiga volumul.

Vernor Vinge – La capătul curcubeului

Anul apariției la Nemira: 2012

Traducerea: Maria Drăguţ

Colecția: Nautilus SF

ISBN: 978-606-579-388-0

Nr. de pagini: 616

Cumpără cartea de la:

 


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

7 gânduri despre “NEMIRA Vernor Vinge – La capătul curcubeului

  • Somesan A.

    Nu pot vorbi de o singura experienta in care m-am simtit supravegheat de stat, ci de una ce s-a perpetuat pana in prezent. A inceput cu bona care a vegheat asupra mea in absenta parintilor plecati la munca, urmand ca odata intrat in sistemul educational sa fiu monitorzat permanent de camere de filmat. In putinul timp ramas nepetrecut in acea fabrica de numere numita eufemistic scoala, fiecare conversatie telefonica si fiecare detaliu prezent in lumea virtuala a fost inregistrat. Mai nou, am aflat ca populara retea de socializare Facebook are implementat un sistem ce iti recunoaste trasaturile fetei pentru a te identifica “doar” in pozele prietenilor. Nu sunt paranoic, dar cu toate acestea am continuu impresia ca sunt parte dintr-un experiment menit sa elimine timpuriu formarea indivizilor ce gandesc pentru ei insisi, aceia ce analizeaza totul din jurul lor, ce ajung la un anumit punct se intreaba daca statul este necesar in functionarea societatii moderne, asadar potentiali declansatori ai unei anarhii. Pentru ca o populatie conformista este una usor de manipulat.

  • Ioan

    Ultima oara cand am simtit ca sunt supravegheat a fost cand am gasit un filmulet postat pe youtube in care eram eu intervievat in legatura cu faptul ca circulam fara bilet.
    Stiu ca este un fapt antisocial insa nu inteleg cu ce scop a fost facuta acea filmare.
    De atunci am devenit paranoic si sunt constient ca statul se implica in vietile noastre private, inclusiv ne asculta telefoanele.

  • Diana

    Păi acum, cu concursul ăsta. “Statul”, cine-o mai fi şi dânsul, v-a manipulat în a convinge oamenii să povestească experienţele lor, ca să-i treacă frumuşel pe listă şi să îşi mai rafineze şi metodele de control. Paranoia! Care vă sunt motivele… reale?:P

  • Mariana

    Cred ca suntem supravegeati de stat oricand si oriunde, atata timp cat nu iesi in evidenta, esti lasat in pace, insa daca apar dubii asupra ta esti gasit imediat.

    PS: oricum inca nu suntem in SUA, ca sa fie statul chiar atat de performant.

  • Irina

    Nu am simtit practic o presiune, o supraveghere. Daca s-a facut, a fost discreta. Observ insa diversele modalitati de manipulare colectiva din societate. Se fac in mod real experimente. In autobuzul 102 (in unele ) se difuzeaza muzica “de relaxare”, cu mesaje subliminale.
    Supravegherea in sine este buna pana la un punct, daca se face in numele pastrarii unor valori morale autentice si nu degradeaza conditia umana, transformand omul in cobai, de dragul exercitarii puterii, aducandu-l la conditia instinctuala de animal usor de dresat si controlat. Traim intr-o societate in care violenta si coruptia au atins cote maxime. Cred ca un control discret si un echilibru trebuie sa existe, dar fara a se uita de valorile autentic umane, si de scanteia divina din noi. Restul nu sunt decat vorbe….