Lumea-după-Google – Alexandru Mironov 20


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

Citind cartea lui Alexandru Mironov, mi-am adus aminte de perioada în care am scris pentru Știință pentru toți, o revistă de popularizare științifică, un proiect 100% românesc, dar inspirat, evident, de la cei mari din piață. Am trudit cu Toni Dumitru și echipa în așa fel încît să părem actuali lună de lună, să respectăm niște standarde jurnalistice și să dăm credit oamenilor de știință, autorilor străini și fotografilor specializați.

Așa că înțeleg patima din glasul dlui Mironov. La el, este o pasiune care durează de zeci de ani. Autorul este un profesor și jurnalist de știință care a avut un singur țel și o singură metodă constantă: curiozitatea. A insuflat acest spirit generațiilor de tineri născuți în anii 70, dar este cunoscut de oameni din generații aflate la ani mulți distanță. Mironov este omul care aducea subiecte din alte lumi în reviste și la Televiziunea Română, care era așteptat pentru că era asociat cu noul, cu inițiativa și cu nararea științei.

Volumul „Lumea-după-Google“ este o mică enciclopedie de subiecte de actualitate. Este un vals de la univers la conștiință, de la fizică la biologie, de la energii regenerabile la moduri în care putem stoca inteligența pe suporturi vii. Este o lectură agreabilă deoarece capitolele sunt variate și pentru că autorul are un stil colocvial care te îmbie la empatie, iar acest amestec literaro-științific te ajută să înțelegi mai bine o mulțime de noțiuni despre care aveai idei vagi.

Mi-au plăcut episoadele din trecutul de jurnalist de știință și am simțit o anumită nostalgie și un regret în tonul autorului. De altfel, Mironov are tot timpul speranța că generațiile actuale vor prelua și vor dezvolta ceea ce el și colegii de vîrsta lui au început, avînd la dispoziție, de cele mai multe ori, unelte empirice. O dată cu avîntul tehnologiei informației, autorul consideră că totul se poate afla în așa fel încît informațiile de predocumentare să se așeze, ca niște cărămizi, una peste alta, pentru a duce la noi edificii creative.

Cartea este împărţită în trei secţiuni:

  1. „Trăim vremuri exponenţiale“
  2. „Ziduri care cad“
  3. „Eurolab“

Am fost încîntat de discuția despre folosirea căldurii deșertului în generarea de energie electrică. De altfel, autorul vorbește despre proiecte care au fost puse în aplicare sau despre care se discută intens la nivel european sau mondial. O viitoare ediție a cărții ar trebui să ne prezinte rezultatele cercetărilor despre care se vorbește în acest volum, dacă nu cumva viitorul ne-a luat-o deja înainte.

Este excelentă inițiativa autorului de a atrage atenţia asupra rezultatelor cercetătorilor români. Se observă în scriitura lui Alexandru Mironov mîhnirea provocată de mass-media care au picat astăzi în cercul vicios audiență – gust îndoielnic al publicului – încasări lacome din publicitate, un cerc care nu permite promovarea inteligenței vii și a inițiativelor care pot crea sau întreține viața oamenilor pe Terra în condiții satisfăcătoare. Dar cînd această mîhnire vine de la un autor care mărturisește că scrie acele paragrafe în timp ce ascultă muzică simfonică și percepe cîntecul cocoșului din curte, parcă doctoria nu mai e atît de amară…

Lumea-după-Google – Alexandru Mironov


Anul apariției la Nemira:
 2013

Colecția: Anticipația

ISBN: 978-606-579-500-6

Nr. de pagini: 160

Cumpără cartea de la:


Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

20 comentarii la “Lumea-după-Google – Alexandru Mironov

  • Adriana

    De ceva vreme descoperirile științifice sunt cântărite mult și bine pe toate părțile înainte să fie făcute publice tocmai din cauza impactului uriaș pe care îl pot avea asupra populației, asupra economiei, mediului, etc.

    Aș paria pe evoluția deja rapidă și impresionantă a printării 3D pe care dacă o combinăm cu niște augmented reality și cu încă un strop de reproducere artificială a celulelor umane și PUȚINĂ inteligență artificială putem să anticipăm deja o lume asemănătoare cu cea din filmul Mr. Nobody în care moartea cauzată de bătrânețe este un fenomen pe cale de dispariție.

    Marele DAR din acest scenariu ar fi însă suprapopularea planetei care ar aduce un alt tip de sfârșit muuult mai interesant. Poate că în acești 50 de ani vom reuși totuși să ne înțelegem unii pe alții și să conviețuim mai mult și mai bine.

  • Mihai Pintilie

    Cea mai importanta descoperire din urmatorii 50 de ani va fi aceea a unei planete cu ecosisteme complexe de viata: apa, vietati marine (nu neaparat pesti sau amfibieni, poate doar isopode si meduze), uscat cu flora (nu neaparat jungla ori paduri de brazi cum ne-am putea imagina sau dori ci poate doar iarba marunta) si fauna (nu neaparat dinozauri, lei sau ursi ci poate doar niste taratoare sau rozatoare).

    Tehnologia se dezvolta intr-adevar si sunt premise sa se ajunga si la descoperiri stiintifice importante aici pe Terra dar orice s-ar descoperi ar intra sub spectrul previzibilitatii prin ciclul cercetare-dezvoltare-implementare. De acolo din spatiu va veni surpriza.

    Acum la inceputul lui 2014 a fost anuntata o generatie noua de telescoape care sunt capabile sa vada de 10 ori mai departe decat modelele actuale si nu doar atat, sunt capabile sa detecteze planete nu prin detectarea miscarii lor in jurul propriilor stele ci sa le vada pe ele insele in intunericul Universului. Deci eu zic ca nu de la rusi vine ploaia ci din adancul cosmic.

    Timpul ne va confirma daca am avut dreptate sau nu.

  • Diana

    Cred că va exista potențialul necesar pentru a teleporta particule mici. În prezent s-a reușit teleportarea cuantică, proces prin care nu dispar particulele, ci doar informația pe care o conțin, însă cercetările avansează și este un domeniu în care se investește constant și se desfășoară o activitate intensă de cercetare.

    Cu siguranță este un domeniu care va înregistra un progres în următorii 50 de ani.

  • Diana

    Cred că oamenii de ştiinţă vor încerca să creeze omul perfect: o nouă rasă de oameni mai inteligenţi, mai frumoşi, mai puternici şi poate chiar imuni la majoritatea bolilor.

    Au început deja cu bebeluşi modificaţi genetic. Probabil că nu le va lua mult să treacă peste normele etice în numele ştiinţei.

  • Irina

    Dezvoltarea tehnologică din ultimile decenii ne-a îndepartat de cea care a fost izvor de inspirație pentru toate domeniile: natura. Este din ce în ce mai evident impactul pe care l-a avut asupra mediului. Ca atare, sper că iși vor canaliza energia și cunoștințele în găsirea unor soluții inovatoare pentru stoparea procesului dramatic al schimbării climatice, a poluării și a tuturor reacțiilor negative determinate de acestea. Orice altă descoperire, nu-și va mai avea rostul câtă vreme vor dispărea “beneficiarii”.

  • Andra

    Ca o mică ironie, sper ca în următorii 50 de ani să reușească măcar să facă robotul să stea în picioare. Cu pași de bebeluș.

    Mulți văd viitorul așa cum au ilustrat, într-un scenariu foarte reprezentativ, niște studenți din Ierusalim: http://www.youtube.com/watch?v=ZGeJfSvqk4M .
    Poate că așa va arăta. Dar nu-i o descoperire prea mare. Cel puțin eu nu văd așa. Este mai mult o invenție prin care sunt folosite platforme studiate și cunoscute. Deja putem conduce mașina cu creierul. De la asta la clipul de mai sus, nu-i cale prea lungă. Mult de muncă, dar nu prea mult de descoperit.

    Descoperiri mari vor exista, cu siguranță. Dar nu pentru publicul larg. Noi suntem momiți cu puțină gheață pe Marte, câteva blocuri luminate pe o planetă necunoscută – la doar câteva galaxii mai încolo, o aterizare pe lună făcut „ca la carte” în studiourile Stone Street din NZ sau atingerea vitezei luminii cu ajutorul acceleratorului particulelor de la Geneva.

    Nu pot decât să presupun că în următorii 50 de ani vor publica agale descoperiri făcute în trecut, maxim prezent, în timp ce suntem pregătiți, treptat, de filmele SF. Un număr de 50 de ani este relativ mic în viața științifică. Încerc să fiu realistă și să nu mă gândesc la mașini zburătoare. Nu mă pot gândi nici la descoperirea medicamentelor care vindecă boli fatale … nu se vrea, trebuie să mai și murim, nu? Suntem prea mulți și nu ne ajunge mâncarea. Nici străzile metropolelor. Ca să nu mai zic de reduceri. N-avem loc toți în magazine.

    Așadar, realistic vorbind, cea mai mare descoperire trebuie să fie una productivă, din care vor ieși mulți bani. Ce își dorește cel mai mult omul, după bani? Nemurirea. Pentru asta s-ar plăti miliarde de dolari. Deja suntem familiarizați cu procesul de criogenizare: procesul de înghețare sau suspendare a unui corp în azot lichid la o temperatură de aproximativ -130 grade Celsius. Vorbim de un corp înghețat imediat dupa moarte. Potențialii clienți ai criogeniei speră ca progresul științific să-i poata aduce la un moment dat înapoi la viață. Nu cred că va fi posibil cu adeărat asta. Dar cred că media va face să pară posibil. Efectul: tot mai mulți magnați vor plăti pentru acest proces. Iar media: profit mare de PR.

    Dar hai să presupunem că am eu lăcățel și privire de cal. Poate vor descoperi viață într-un corp mort, poate vor putea pompa din nou inima și vor reuși să reactiveze creierul. Sau, mai bine spus, poate vor învia oameni, așa cum am aflat că Hristos a înviat. Nu știu cum ar reacționa Biserica, dar ar evolua și ea. Poate ar aștepta ca și moaștele să învie. Asta nu știu.
    Cum ar fi asta? Să te trezești după ce ai stat 50 de ani înghețat? Am mai avea amintiri? Am arăta la fel ca înainte de a ne criogeniza?

    Pe plan tehnologic, aproape orice este posibil. Deja nu mai descoperim, ci inventăm, așa cum am spus și mai sus. Roboți, lentile conectate la creier în loc de tabletă ș.a.m.d. Mai mult de atât … inteligență artificială sau găini care să-ți facă de mâncare … nu cred. Nici o rasă superioară omului nu cred că este posibil să „inventăm”. Avem nevoie de oameni defecți și proști, nu inteligenți. Hai să fim puțin realiști.

    Așadar … da. Viața după criogenizare ar fi cea mai mare descoperire. Deși m-aș bucura dacă ar descoperi o altă planetă, asemănătoare Terrei. Să se mute toți proștii magnați dependenți de putere acolo.

  • Alexandra

    Comentariul meu n-are scopul de a participa la concurs așa că o să răspund cam ce mi-ar plăcea mie să se descopere. Mi-ar plăcea să se descopere de ce ne îndrăgostim și cum am putea să oprim acest proces sau să îl pornim (sau de la ce se face/cum se vindecă cancerul), mi-ar plăcea să se descopere un aparat ca în Idiocracy care te scanează și-ți arăta tot ce e în neregulă cu corpul tău, un cititor de comunicare non verbală și o bulă enormă cu oxigen în care să poți merge și unde să îți poți seta temperatura dorită. Mi-ar plăcea să existe toate astea și să apuc să mă bucur de ele :)

  • Gheorghe Matei

    Sa zicem ca are sens un comentariu intarziat. Idea de viitor este intotdeauna o provocare; in informatii, software sau mediul ambiant. Dupa o experienta de foarte multi ani in multe domenii (si evident software) si dupa mai multi ani de munca pe o idee, pot spune cu siguranta de 100% care este viitorul in software. Este simplu acum deoarece lucrez efectiv (in C+) la noul si unicul limbaj de programare al viitorului (intreg viitorul!!). Pe site am pus ceva despre nivelul conceptual al proiectului. Este o provocare! Limbajul Individului informational este o uriasa provocare. Eu lucrez la el in fiecare zi (…. mai mult noaptea!) …… Ceea ce ar fi important sa spun aici ar fi marea sansa a tarii noastre de a deveni altceva printr-o realizare tehnologica de mare exceptie. Romania poate deveni number one in software! Nu e o gluma! Trebuie spirit intreprinzator! Proiectul meu este peste Facebook (ma refer la valoarea de intrebuintare). Foarte serios!

    O observatie generala la alte comentarii. Multe idei pornesc de la o simpla dorinta. Este foarte important. Dar fara un univers de cunostinte, intuitie, imaginatie…. nimic! Ne putem imagina un munte dar a-l construi este altceva. Invatati, invatati, invatati este mai actual ca oricand. Cine cunoaste poate visa la modul realist. Altfel … culegere de iluzii. Teleportarea?….

    Creierul intra intr-un proces de putrefactie (descompunere) in cateva minute de la deces. Invierea nu exista decat in povesti si iluzii. O frunza moarta nu mai poate fi adusa la starea de frunza verde decat intr-un cantec de pahar…. foaie verde dorule… sau ceva asimilabil!
    A visa e frumos. Dar a visa prin cunoastere este si mai frumos!
    Gh. Matei

  • nia

    Timp de 100 de ani oamenii au bajbait,dar au mers mereu inainte indiferent de greutati.Bunicii nostrii au trait o adevarata revelatie.S-au nascut ,,cu lampa de gaz,, ,au trait in viteza descoperind automobilul,telefonul mobil,calculatorul.Apoi totul a luat-o razna/viteza cu care evolueaza lumea poate da crezare oricarei descoperiri.Traim vremuri fabuloase pe care n-avem timp sa le digeram.Incearca sa-i spui unui client ca ii vei rezolva prpblema maine si vei constata ca esti un intarziat si altul a rezolvat-o ,,ieri,,.Bil Gates merita toti banii/el ne-a facut sa visam mai inalt ca niciodata.Eu n-am curaj sa pariez ca peste 5 ani omul nu se v-a mai imbolnavi sau muri.Voi ma-ntrebati ce v-a fi peste 50.CREDETI ORICE/Totul e posibil