(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
Inaugurez o nouă serie de cronici scurte de film, încurajat de răsunătorul succes al lanțului „Am văzut trei filme”. Voi scrie cîteva cuvinte după fiecare film de propagandă comunistă văzut, în speranța că astfel veți dori să aflați mai multe despre acea perioadă sumbră a României. Voi alege filmele la întîmplare, ca să nu vă plictisesc. Să începem!
În sat la noi (1951)
Pe scurt
Un mic sat este prins în fervoarea înființării colectivelor agricole. Evident, unii sunt cuprinși de îndoieli. Proaspeții activiști comuniști propagă gînduri bune la toate nivelurile: la sfatul satului, la petreceri, la înmormîntări, în familii și chiar în cuplu. Chiaburii încep să tremure de teamă. O nouă lume înfloritoare se întrevede.
Cele bune
- Secvențele multe și scurte oferă dinamism poveștii, mai ales cînd camera se mișcă
- Narațiunea este compusă din bucăți rapide din viața satului și a familiilor
- Distribuția bună, unii actori chiar sunt credibili în roluri de țărani cu speranțe în viitorul comunism
Cele rele
- Unii actori în rol secundar sunt ridicol de slabi
- Un grad de neverosimilitate destul de ridicat în unele secvențe
- Relațiile amoroase sunt afectate de lupta dintre chiaburi și comuniști, se fac și se desfac cupluri
Cele de propagandă
- Viitoarea viață a satului comunist este prezentată în hiperbole
- Aproape nimeni nu rămîne neconvins că viitorul colectiv agricol va fi bun
- Se face „dreptate“ pe mai multe niveluri: pămîntul este redistribuit, lumea pare că va fi mai dreaptă, o femeie devine președinta CAP-ului, ba chiar este prins în final și ucigașul