(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Pe scurt
Un film de aproape 3 ore, a cărui acțiune se desfășoară pe 3 planuri din perioade de timp diferite. După Al Doilea Război Mondiali, foștii comuniști ilegaliști vin la putere, aducînd cu ei compartamentul grobian, lipsa de principii în relațiile de prietenie și profesionale și inducînd treptat despotismul și teroarea. Toate acestea sunt vîndute în film drept ideologie socialistă și sunt justificate prin ideea de „construire“ a unei societăți democratice.
Cele bune
- Scene elaborate, care se desfășoară în decoruri pe alocuri somptuoase
- Unii dintre cei mai buni actori români se reunesc pe ecran și asta oferă o valoare imensă filmului
- Pendularea între planurile temporale alcătuiește un puzzle care te ține lipit de monitor
Cele rele
- Pe alocuri, dialogurile se transformă în pure lecții de socialism, cu referințe la teze și literatura de specialitate
- Prim-secretarul de partid o sărută pe gură, la finalul dansului, pe viitoarea soție a unui activist; cum ar veni, dreptul nobilului asupra virginei
- Minciuna devine adevăr și invers, iar vina poate fi transformată în dovadă de conducere inteligentă a comunității; principiile morale sunt date peste cap
Cele de propagandă
- Activiștii comuniști lasă deoparte sentimentele personale – iubirea, prietenia etc. – și se dedică 100% partidului
- Chiar și la nuntă, comuniștii se distrează cîntînd cîntece „mobilizatoare“
- Se ridică în slăvi „construirea“ continuă a socialismului dar, în afară de povestea din jurul unui șantier deschis și abandonat deoarece nu fusese bine proiectat, nu mai sunt alte dovezi ale construcțiilor mărețe
::: Seria Filme de propagandă :::
A dracu’ birocratie! (de atunci si de acum) – Mircea Albulescu