CARTE “Terroristes. Les 7 piliers de la déraison” de Marc Trévidic


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)

Dacă vrei să afli mai multe despre jihadism, terorism în Franța și în lume și despre modul în care se schimbă planeta o dată cu atentatele tot mai răspîndite, cartea lui Trévidic poate fi un început. Este un volum scris cît se Marc Trevidic-Les terroristes copertapoate de simplu pentru un subiect atît de grav și autorul vine cu o inovație: capitolele de explicații serioase, documentare și geopolitică alternează cu unele narațiuni inspirate din fapte și de personaje reale.

Scriitorul este un judecător renumit, care apare des la posturile de televiziune, mai ales cînd tocmai a avut loc un incident terorist. În această carte, el încearcă să clarifice mai multe aspecte, printre care:

  • cine sunt jihadiștii;
  • cum se produce radicalizarea;
  • cum putem acționa contra teroriștilor în spiritul legii;
  • cum trebuie să ne adaptăm strategiile de apărare națională etc.

Pe de altă parte, există ample explicații despre concepte care țin de antrenamentul viitorilor “luptători”, cum ar fi taqiyya – arta disimulării, cea cu ajutorul căreia un jihadist poate trece drept un cetățean respectabil al acelei țări.

Arta disimulării este o realitate. Este chiar o strategie. Și, în exercitarea acestei arte, unii sunt mari strategi, mari artiști. […] Taqiyya, arta disimulării, este considerată o artă a războiului […] și devine, din a doua jumătate a anilor ’90, un criteriu de selectare a celor care se dedică acțiunilor teroriste, mai ales în SUA și Europa, la terminarea formării lor în taberele Al-Qaida. […] Trebuie ca taqiyya să fie susținută de o hotărîre neștirbită și e de un dogmatism prealabil.

Trévidic vine cu unele constatări care ne dau fiori pe șira spinării, cum ar fi:

  • teroriștii de azi pot acționa în nume individual, de aceea e greu să fie depistați;
  • radicalizarea se poate produce la vîrste fragede și femeile sunt tot mai implicate în jihadism;
  • teroriștii de azi nu mai aparțin unei țări sau alteia, ci doar ideologiei.

Fenomenul ‘jihadului individual’ este foarte îndepărtat de imaginea ‘lupului singuratic’. “Soliștii jihadului’ interpretează o partitură care nu le aparține. Ei urmează o strategie definită de alții. […] Acțiunile lui Merah nu erau decît sinistra concretizare a unei amenințări permanente și cunoscute în totalitate: aceea a ‘jihadului individual’, care producea teamă de mult timp în rîndul polițiștilor și al magistraților specializați. […] Merah era un lup singuratic și de aceea ne-a scăpat. […] Faptul că un terorist trecea singur la acțiune nu însemna neapărat că era unicul responsabil. Trecerea la acțiunea individuală devenise de mult normă, o dată cu proliferarea atentatelor kamikaze.

Radicalizarea se produce în mai multe feluri: lecturi, Internet, întîlnirea cu un mentor. Autoradicalizarea, un termen la modă, este pe de altă parte lipsită de sens. Chiar dacă e singur în fața calculatorului, navigînd pe Web, trecînd de la un link la altul, cum poți să spui că un individ se autoradicalizează? Ca și cum n-ar fi nimeni de partea cealaltă a ecranului, în spatele site-urilor islamiste! Ca și cum propaganda jihadistă difuzată pe aceste site-uri n-ar fi gîndită, construită.

Web-ul a permis eliberarea femeii musulmane integriste. Acest instrument de comunicare este un spațiu original al libertății și al emancipării pentru femeile salafiste. Pe Internet, nu mai este nevoie să porți burqa. […] Cînd ajunge bărbatul acasă, femeia trebuie să stea în altă cameră, dar pe Internet sunt în ‘camere’ comune.

Cartea este presărată de potrete ale teroriștilor celebri, cum ar fi Mohamed Merah, teroristul implicat în atacurile din 2012 din Franța sau celebrul Osama Ben Laden, un tînăr cu figură angelică, susținut pe diverse căi de SUA în lupta sa.

Populația jihadistă este astăzi diluată în populația franceză. Ea provine din medii sociale diverse, fără preferințe. Proporția femeilor și a minorilor a devenit îngrijorătoare. […] Schemele noastre sunt depășite. Sexul, vîrsta, mediul social, originea, nivelul de educație, stabilitatea vieții de familie și mai ales paternitatea sau maternitatea nu mai sunt criterii care să permită asigurarea depistării și evaluării gradului de pericol potențial al unui indvivid. Nici nu mai știm ce nume să dăm ‘clienților’ noștri. Să-i numim mujahedini, jihadiști, islamiști sau teroriști?

Metodic, cu argumente de ordin istoric și politic, Trévidic demonstrează că știam cu toții despre toate aceste grupări, despre liderii lor și despre planurile lor. Doar că nu le-am luat în serios pentru că am considerat mereu că este vorba despre acte îndreptate împotriva unor cauze izolate, nu împotriva populațiilor nevinovate, fără discriminare de țară, rasă sau religie.

Cartea ar fi valoroasă dacă ar fi tradusă în limba română, pentru că poate să explice metodic și printr-un limbaj simplu ce este terorismul mondial, cum s-a ajuns aici și cine sunt oamenii din spatele atacurilor din întreaga lume. În limba română și cam pe aceeași temă, vă recomand “O săptămînă în decembrie” de Sebastian Faulks. Dacă tot ați început, continuați cu “Mr. Mercedes” de maestrul Stephen King.

“Térroristes. Les 7 piliers de la déraison” de Marc Trévidic, 2013, Ed. JC Lattès, 282 pagini.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.