CARTE În pielea unei jihadiste. O mărturie despre filierele de recrutare ale Statului Islamic – Anna Erelle


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 9 min)

În aproximativ 48 de ore, Anna a devenit Mélodie și s-a căsătorit cu un om de bază al organizației teroriste Statul Islamic (SI). Totul prin Internet. Anna este o jurnalistă franceză interesată de radicalizarea tinerilor francezi, care decid la un moment dat să meargă în Siria pentru a fi îndoctrinați și antrenați de organizație. De asemenea, ea În pielea unei jihadiste - copertaexplorază online modul în care teroriștii racolează tineri și tinere dezorientați, pentru a-i atrage în mrejele morții la comandă.

Anna/Mélodie începe să sape pe Web, dar mai ales pe Facebook, după informații cît mai credibile despre ce se întîmplă în Siria, ce planuri are SI, cu ce realizări se mai laudă.

Imaginea desuetă a talibanilor trăind ca eremiţii în grotele afgane limita până acum vocaţiile. Contactul cu noii soldaţi 2.0 ai jihadului merge drept la ţintă. Postând pe YouTube o mulţime de înregistrări video ultraviolente, SI îşi pune amprenta asupra minţilor a mii de occidentali „lobotomizaţi” de rapiditatea de acţiune şi de executare a ameninţărilor sale. „Promisiunile îi obligă doar pe cei care le ascultă…” Este, din păcate, adevărat în cazul acestor tineri jihadişti. Suferind că nu sunt apreciaţi, cei mai mulţi pleacă pe front cu ambiţia ultimă de a posta pe internet o fotografie cu ei îmbrăcaţi în soldaţi. Acolo vor dobândi o anumită importanţă, pe care vor avea şi dreptul s-o expună pe Twitter sau pe Facebook.

Anna se afundă pe nesimțite în această lume, iar investigația ei jurnalistică se confundă uneori cu dedublarea. Pe parcurs, ea ajunge să-și inventeze o personalitate foarte credibilă și o folosește în relația sa cu Bilel, teroristul cunoscut de ea online și cu care vorbește prin Skype și FB Messenger.

Masculul alfa se îndrăgostește de ea și declară în scurt timp că este soția lui; el spune că menirea ei este să meargă la el, să-i stea alături. În scurt timp, jurnalista pleacă în Turcia, în încercarea de a face o parte din traseul tipic către Siria al unei tinere racolate de Bilel. Jurnalista îşi plănuieşte călătoria în detaliu (alături de un experimentat fotograf), însă totul va lua o turnură neprevăzută.

Mărturie la persoana I

Anna povestește nu numai investigația propriu-zisă, ci și modul în care acest demers jurnalistic este perceput de colegii ei, de șefi, de iubitul ei și de colaboratori. Povestirea la persoana I este plină de detalii și emoție, iar Anna/Mélodie ne dezvăluie cît de mult poate din zbuciumul prin care probabil trece orice persoană supusă unei asemenea tranformări rapide.

Bilel este un abil „jihadist 2.0”, cunoaște cum funcționează Internetul la nivel tehnic, știe să mînuiască vorbele, să crească intensitatea, să manipuleze. Povestea modului în care jurnalista a intrat în contact cu teroristul confirmă toată teoria despre jihadul lumii moderne.

Se spune că teza lupului singuratic nu există. Strălucitul judecător antiterorist Marc Trévidic explică foarte clar acest lucru. În general, chiar dacă există cazuri de jihadişti izolaţi, nu hotărăsc singuri să facă asta; există întotdeauna o persoană lângă tine care te formatează şi te încurajează până la trecerea la acţiune. Această interpretare îmi aparţine, dar cred că, în cazul Merah, în legătură cu care rămân încă multe întrebări, sora lui mai mare, Suad, a îndeplinit acest rol de mentor până când a obţinut de la el o radicalizare totală. Recent, Suad a părăsit definitiv oraşul Toulouse şi a plecat în Siria împreună cu cei patru copii, dintre care ultimul de un an, pe nume Mohammed, „ca omagiu” adus „eroului” ei, de care este „mândră”, după cum a declarat de multe ori, public sau nu. Autorităţile franceze au luat cunoştinţă de plecarea ei abia după ce a ajuns în Siria…

În fragmentul audio de mai jos, aflăm cum decurge o parte din programul zilnic al jihadistului modern, dar și cîteva dintre minciunele cu care abilii mujahedini digitali își atrag victimele în plasă:

[soundcloud]https://soundcloud.com/george-hari-popescu/in-pielea-unei-jihadiste[/soundcloud]

Cartea este valoroasă pentru că enumeră unele dintre tehnicile de manipulare ale organizației SI. Este o adevărată școală de propagandă, care preia tot ce este mai bun din propaganda sovietică și nazistă. Iată modul în care se face această manipulare prin imagine:

Dar continui să-mi petrec timpul căutând prezenţa mujahedinilor din SI pe net. Fotografiile îi reprezintă mândri lângă cadavrele celor pe care i-au decapitat. Victimele sunt în majoritate musulmani. SI, care şi-a construit forţa de expansiune pe o propagandă de senzaţie gen blockbuster american, foloseşte o mulţime de şiretlicuri ca să convingă oamenii să i se alăture lui şi numai lui. O dovadă între multe altele? „Martirii” din Daesh afişează un chip angelic şi un zâmbet calm. În timp ce rămăşiţele pământeşti ale adversarilor apar calcinate îngrozitor. În realitate, Daesh difuzează imediat fotografiile luptătorilor ei dispăruţi „aranjându-le” expresia feţei. Lasă celelalte cadavre, ale „necredincioşilor”, să se descompună la soare înainte de a publica aceste poze insuportabile, ca şi cum Doamna cu coasa s-ar fi abătut chiar atunci asupra lor. Legenda este deseori aceeaşi: „Vedeţi diferenţa: martirii noştri fericiţi, după ce l-au văzut pe Allah, pentru că e mândru de ei şi de ce-au făcut. Şi priviţi cadavrele oribile ale acestor kuffar. Allah i-a pedepsit. Ei nu vor ajunge în paradis”.

Ciudat sau nu, cititorul ajunge, spre finalul cărții, să se identifice tot mai mult cu Mélodie și să-și dorească întoarcerea acesteia în Franța și abandonarea planului de a fugi în Siria. Pe de altă parte, Mélodie este Anna, iar jurnalista reușește să se retragă la timp din „fascinația” unei lumi a distrugerii în care era să pășească.

Am slăbit serios în ultima lună. Am faţa mai străvezie ca de obicei. M-am consumat mult. Din patul camerei mele amărâte, privesc pentru ultima oară djellaba şi hijab-ul lui Mélodie. Simt cum mi se strânge inima. Nu pentru că renunţ la deghizare, ci pentru că o abandonez pe ea. Şi, ca întotdeauna la sfârşitul acestor perioade cu multă adrenalină, îmi zic: Şi acum? Bilel n-o să-mi lipsească, asta e sigur. Nici atitudinea de fandosită timidă pe care trebuia s-o adopt. Dar actualitatea siriană, chiar prin prisma lui Bilel, va dispărea şi ea din viaţa mea. După ce-i verificam spusele, constituia pentru mine cea mai bună sursă de informaţii. Eram pasionată de acest reportaj, trebuie să recunosc. Gândurile îmi sunt confuze. Sunt obosită.

Despre Abu Bilel, unul dintre apropiații lui Abu Bakr al-Baghdadi, unii spun că ar fi murit, alții că nu. Anna Erelle trăiește acum sub o identitate falsă în Franța și este încă sub amenințarea shariei, iar pe numele ei este emisă o fatwa. Să nu uităm însă că și unii jurnaliști de la Charlie Hebdo aveau securitate personală din partea statului francez, dar drama de la sediul redacției tot s-a întîmplat. Pentru că SI și cei de teapa lor asta vor: să ne uităm un pic în altă parte, ca să-și pună în aplicare „știința” morții.

În pielea unei jihadiste. O mărturie despre filierele de recrutare ale Statului Islamic de Anna Erelle 2015, Editura Polirom, traducere: Nicolae Constantinescu, 224 pagini.

Cumpărați cartea de la:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.