CARTE Flash-uri din sens opus – Marian Godină


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 7 min)

Nu fac parte din publicul țintă al domnului polițist Marian Godină. Mi-am dat seama de asta după ce am citit volumul său, “Flash-uri din sens opus”, și am observat că autorul are un nivel puțin periculos de miștocăreală și misoginism și că-i place foarte mult limbajul vulgar. Îmi place să cred că eu am trecut de aceste faze inerente ale flash-uri-din-sens-opus-marian-godina-copertamasculinității.

Nu sunt misogin, dar conform statisticilor făcute de mine, noaptea, la volanul unei mașini care circulă fără lumini, se află un bărbat beat sau o femeie trează.

— Vaaai, am emoții, e prima oară când mă oprește poliția, trebuie să iau ceva în gură!
I-am îndeplinit dorința tinerei șoferițe începătoare și i-am întins un etilotest. Nu băuse, exprimarea ei neinspirată era din cauza emoțiilor.

Cartea este o colecție de status-uri de Facebook și mai sunt acolo câteva texte originale. Autorul și-a cîștigat popularitatea pentru că a demonstrat că este un polițist “altfel” și că poate vorbi liber despre sistemul din care face parte, dezvăluind uneori părțile murdare ale acestuia.

Volumul începe cu unele texte biografice, din care aflăm că Godină nu s-a străduit prea mult să învețe pentru examenele de bacalaureat și de admitere la Academia de Poliție. Dar, după cum sugerează și el, inteligența lui ieșită din comun, sîngele rece și calmul i-au adus succesul. Unele povestiri sunt la limita verosimilității, dar haideți să considerăm această carte drept o combinație de memorialistică și literatură de buzunar.

Viață și profesie

Trecerea de la povestirile din viața sa la cele din activitatea profesională este bruscă, dar nu deranjantă. Urmează o avalanșă de schițe care mai de care mai amuzante, o paradă de calambururi, de situații quiproquo și cîteva reflecții. Pentru mine, cele mai interesante sunt textele în care autorul dezvăluie modul grobian de adresare și comportament al șefilor din Poliție, cele în care demonstrează că polițistul ia decizii arbitrare în trafic (bazate pe înfățișarea participanților la trafic, pe sexul lor, pe accentul sesizat etc.) și cele în care Godină își exprimă părerile sale despre reformarea Poliției române.

L-am urmărit pe autor vorbind anul acesta la Webstock și mi s-a părut mult mai amuzant live decît în scrierile lui. În volumul “Flash-uri din sens opus”, el se dovedește a fi un polițist mai răsărit, cu care se poate discuta și glumi. Din păcate însă, Godină este un român tipic, stereotipat și un picuț xenofob. Pe alocuri, limbajul vulgar este deranjant și nu se potrivește cu situația evocată, fie că este vorba despre limbajul propriu sau cel reprodus.

Am apucat să văd că șoferul vorbea la telefon. Cine zice că nu a vorbit niciodată la telefon când a condus minte. Dar să treci cu telefonul la ureche pe lângă mașina de poliție e chiar sfidător.
Apropo, eu nu am vorbit niciodată la telefon când m-am aflat la volan.

FRAȚII BOMBĂ ȘI FITIL

Omul își trecuse pe declarație doar numărul de telefon fix. Pentru că e greu, în zilele noastre, să găsești pe cineva pe fix și pentru că ținea un telefon mobil în mână, l-am rugat să își scrie și numărul de mobil.
— Mobil n-am!
— Dar cel din mână? Nu-i al dumneavoastră?
— Ba da, dar e tot fix, mi l-au dat de la abonamentul de internet. Și oricum nu știu ce număr are, dar mai bine vă las numărul lu’ frate-meu, e mașina lui și îl puteți suna pe el.
— No, bine, dați-mi numărul lui, atunci.
— Imediat, că nu-l știu pe de rost, trebuie să-l sun pe el, să-l întreb.
— Păi nu-l aveți în telefon, pe ce îl sunați?
— E trecut Florin și atât. Numărul nu îl am. Îl sun acum. Alo, Florine, spune-mi și mie numărul tău de telefon.
Liniștea din sală mi-a permis să aud și răspunsul.
— Da’ la ce-ți trebuie?
— Sunt la Poliție, am făcut mai devreme o reclamație scrisă, ne-a zgâriat unul mașina și am zis să te sune pe tine, că-i a ta, așa că zi-mi numărul.
— Aaa… bine. Notezi?
— Da.
— Stai, că nu-l știu, închide și te sun eu.

Însă fragmentul care mi-a mers la suflet și care m-a făcut să-mi schimb brusc impresia despre acest volum și despre autor este acesta:

Copiilor le vor rămâne bine întipărite în minte astfel de întâmplări. Din același motiv am evitat întotdeauna să amendez șoferi care aveau cu ei în mașină copii. Am ales să port o simplă discuție cu șoferul și să-l fac să înțeleagă că a greșit, fără să-l cert sau să-i țin predici moralizatoare. În ochii unui copil, tatăl este modelul, eroul lui. Or, ca eu să îi cert eroul, ar însemna ca acel copil să crească având o oarecare pică față de polițiști. În plus, e posibil ca, după ce i-aș da amendă tatălui, acesta să plece și să nu spună vorbe prea frumoase despre poliție, cuvinte pe care copilul le-ar băga la cap imediat. Așa că, mai bine copilul să plece auzind din gura tatălui: ce băieți faini au fost polițiștii ăștia!

Util este și textul cu metodele de a scăpa de amendă. Sfatul de bază al lui Godină este acesta:

O altă variantă, extrem de sigură, de a scăpa de o amendă este să o plătești.

Recomand cartea celor care gustă umorul și ironia, în principal automobiliștilor, dar și celor care-i urăsc pe polițiști. Cine știe, poate aceștia din urmă își vor mai îndulci un pic ura după ce vor citi întîmplările acestui polițist “preten”.

“Flash-uri din sens opus” de Marian Godină, 2016, Editura Curtea Veche, 192 de pagini.

Cumpărați cartea de la:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.