CARTE (+AUDIO) „Evadare de la Auschwitz” de Andrei Pogojev


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

Este a doua carte cu titlul „Evadare de la Auschwitz” pe care am citit-o într-un interval scurt de timp, după cea a lui Joel. C. Rosenberg. Oricît ai citi despre lagărele naziste ale morții, nu te poți obișnui niciodată cu poveștile despre cruzime, lipsă de umanitate și genocid. Dacă prima carte este o ficțiune care pornește de la informațiile privind evadările de la Auschwitz, aceasta este mărturia lui Andrei Pogojev, soldat rus prins de naziști în timpul unei campanii.

Să fii prizonier la Auschwitz și în alte lagăre era un joc de noroc: puteai trăi azi și puteai să nu mai exiști mîine. Pe măsură ce citeam, umanitatea din mine se revolta. Cum să rămîi impasibil cînd citești că viața acelor deținuți era la cheremul unor soldați sau ofițeri? N-are cum să nu te impresioneze faptul că, deși înfometați, lipsiți de igienă și de haine, prizonierii trăiau cu frica zilnică de a risca să fie împușcați din cauză că s-au mișcat prea repede sau prea încet sau că au uitat să-și scoată boneta în fața naziștilor.

Andrei Pogojev era militar, deci era obișnuit un pic mai mult decît ceilalți cu regimul de viață sever, cu lipsurile și cu primejdia iminentă. Cu toate astea, a considerat chiar și el că a avut noroc cînd un glonț l-a rănit doar la mînă, dar nu l-a omorît. Au urmat vreo 3 luni de stat în spital, cruciale pentru el, deoarece a avut condiții de trai mai bune, s-a împrietenit cu doctori și prizonieri și a aflat unele dedesubturi ale lagărului.

În momentul următor, compatriotul meu a alergat spre mine, cu răsuflarea tăiată de fericire și privindu-mă entuziasmat: – Vei supraviețui! a strigat el. Da, da, este semnul cel mai sigur! Odată ce ai ieșit dintrc morți, e sigur că vei trăi… Nu sunt superstițios, dar în situația mea, cum aș fi putut să nu cred în semnul acela fericit? Un val de mulțumire sufletească mi s-a revărsat peste minte, inimă și corp. Să fi fost oare adevărat? Aveam să scap nevătămat de aici?

Pregătirea și evadarea propriu-zisă ocupă doar un sfert din carte. Pînă atunci, autorul pictează peisajul dezolant al lagărului și presară unele reflecții despre viață, dar și amintiri despre familie și prieteni. Volumul începe și se termină prin evocarea confruntării dintre autor și liderii naziști, din timpul procesului la care Pogojev însuși a rugat instanța să fie chemat drept martor al acuzării.

Spre deosebire de cartea lui Rosenberg, aici evadarea este destul de simplă. Avînd în vedere însă supravegherea totală de la Auschwitz și Birkenau (Auschwitz II), deținuții au avut nevoie de ceva timp pentru a plănui scăparea.

Evadare! Câte speranțe, temeri, bucurii și emoții conținea cuvântul acela. Evadarea era visul secret al deținuților din lagărul morții. Evadarea oferea o şansă de supraviețuire. Evadarea însemna libertate sau moarte. În ciuda umilințelor, a înfometării, a torturilor și a neîncetatului stres psihologic, gândule vadării nu-i părăsise niciodată pe deținuții cei mai îndrăzneți. Iar pedepsele rafinat de crude ce urmau eşecurilor nu-i abăteau pe cei care nu se temeau de o moarte în agonie.

Iată un fragment din carte, în lectura mea:

Dincolo de descrierile lagărului și a vieții de acolo, cartea este valoroasă pentru că demonstrează, încă o dată, tăria de caracter și dorința de viață ale celor care au fost transformați în sclavi de către mașinăria de război și moarte nazistă.

„Evadare de la Auschwitz” de Andrei Pogojev, 2009, Meteor Press, 256 pp.


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.