CARTE (+AUDIO) “Institutul” de Stephen King


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 5 min)

Pentru nivelul lui Stephen King, cartea aceasta nu cred că se numără printre cele mai bune, dar nu te va dezamăgi. Lui King i-a venit ideea poveștii după ce a parcurs statistici despre numărul de copii din dispăruți în SUA și a aflat că puțini dintre ei sunt găsiți. Așa a ajuns să construiască povestea unui institut secret, din statul Maine (unde s-a născut și autorul), care răpea și sechestra copii cu puteri paranormale, pentru a-i folosi în experimente guvernamentale.

“Institutul” are o atmosferă lugubră, dar nu depășește alte romane horror ale lui King. Personajele sunt bine conturate, dar cu asta ne-a obișnuit deja autorul american. Nu vei avea parte de prea multe scene de violență, dar e posibil să simți un pic durerile prin care trec copiii supuși unor teste menite să le sporească puterile.

După părerea mea, partea după ce Luke ajunge la Institut, în care ni se descrie complexul, ne familiarizăm cu procedurile și personalul instituției, este prea lungă. La un moment dat, am simțit că nu primesc informații noi și simțeam nevoia ca acțiunea să meargă mai departe. În fond, este “vina” lui King: el ne-a obișnuit cu romane în care acțiunea este dinamică.

Începu muzica, ceva clasic cu multe viori. Probabil că ar trebui să mă relaxeze, îşi zise Luke.
— Priss, porneşte proiectorul! spuse Evans.
În locul panoului cu litere, în mijlocul ecranului apăru o bulină albastră, care pulsa încet, ca o inimă. Sub ea apăru apoi o bulină roşie, care-l făcu pe Luke să se gândească la HAL: „Îmi pare rău, Dave“. Urmă o pată verde. Cea roşie şi cea verde pulsară în acelaşi timp cu pata albastră, după care toate trei începură să se stingă şi să se aprindă la loc. Şi apărură alte pete pe rând, la început; apoi două câte două, apoi cu zecile. Foarte curând, ecranul se umplu cu sute de puncte colorate care sclipeau intermitent.
„Ochii la ecran! murmură melodios Evans. Doar la ecraaan. În nicio altă parte.
— Deci, dacă nu le văd singur, mi le proiectaţi? Ca să mă stimulaţi sau ceva de genul ăsta? Nu…
— Tacă-ţi gura!

Am apreciat dialogurile. Traducerea este destul de bună, dar evident că există unele jocuri de cuvinte pe care le înțelegi cu adevărat doar dacă știi engleza și sunt multe referințe culturale – la filme, cărți, muzică etc.

Ca de obicei, partea științifică este bine documentată. Din postfață aflăm că ajutorul a venit din partea unui consultant (dar și prieten) al lui King, care, timp de 40 de ani, i-a citit manuscrisele și a verificat cifrele, datele științifice, părțile tehnice.

Luke propti vârful lamei de vârful lobului şi rămase aşa câteva secunde lungi cât o eternitate. După care lăsă jos cuţitul. Nu pot.
— Trebuie să poţi. Nu pot. Of, Doamne, trebuie!
Lipi din nou tăişul de carnea moale şi sensibilă şi îl mişcă repede în jos, rugându-se doar ca lama să fie suficient de ascuţită şi să taie ce e de tăiat de la prima încercare.
Da, lama era ascuţită. Din păcate, însă, Luke ezită din nou în ultima clipă, drept care, în loc să fie complet retezat, lobul urechii atârna acum de o fâşie de cartilaj. La început nu simţi nicio durere, ci doar fierbinţeala sângelui care îi şiroia pe gât. Apoi veni şi durerea, ca o înţepătură veninoasă de viespe, o viespe cât o sticlă de bere. Luke scoase un fel de şuierat anemic, apucă bucata de came spânzurată de ureche şi trase de ea aşa cum tragi pielea friptă de pe un copan de pui. Se aplecă să se uite mai bine, ştiind că rupsese porcăria aia, dar dorind oricum s-o vadă cu ochii lui. Având nevoie să se convingă. Da, uite-o!

Iată un fragment din carte, în lectura mea:

Cert este că volumul este de citit, mai ales dacă ești fan al lui Stephen King. Comparativ cu romanele cu elemente horror clare, acesta e ceva mai “soft”, dar este o lectură agreabilă, pe care o vei ține minte.

“Institutul” de Stephen King, 2020, Editura Nemira, 630 pp.

CUMPĂRAȚI CARTEA DE LA:


Abonează-te
Anunță-mă cînd apar
guest

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments