CARTE “Cvartet” de Daniela Ulieriu, Doina Popescu


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 5 min)

Volumul “Cvartet” de Daniela Ulieriu și Doina Popescu este format dintr-o serie de monologuri interne ale diverselor personaje, iar fiecare capitol poartă numele personajului care povestește/gândește. Dacă la început ți se va părea că este vorba despre oameni necunoscuți între ei, pe parcurs vei înțelege legăturile care îi determină. Ceea ce părea la început un puzzle devine o imagine unitară. Aceste legături sunt create firesc de către cele două autoare, dar recunosc că am fost nevoit să-mi notez pe parcurs unele dintre relații.

Cvartetul ar fi:

  1. Proprietara unui trust de presă, o femeie rafinată, devoratoare și cu indecent de mulți bani.
  2. Un scriitor matur, plin de charismă, însă mistuit de angoasă și de romanul care nu înaintează.
  3. O tânără jurnalistă cu viziune și talent, dar cu un trecut care ascunde răni dureroase.
  4. Un agent al serviciilor secrete, hiperpotent, sub acoperire.

Și un personaj absent de o uriașă forță, care îi leagă unii de alții mai mult decât ar putea bănui ei înșiși. În jurul acestora, mai mulți adjuvanți.

Romanul este oarecum circular: începe cu o petrecere și se termină cu o petrecere. Ce alt cadru mai ofertant pentru natura umană decât o petrecere? La aceste întâlniri sociale organizate din complezență sau pentru a epata sau pur și simplu pentru a nu fi singuri în lumile lor participanții, se observă cel mai bine caracterele umane, se întrevăd relațiile vădite sau ascunse, se dau pe față certuri și conflicte și se bârfește de zor.

Cele două autoare reușesc să creeze ițe narative și descriptive de mare anvergură. Vei găsi în această carte descrieri de călătorii în București, Ardeal și Bali, cronici de arte vizuale și cinematografice, eseuri despre trecutul istoric, editoriale despre viața politică și socială contemporană. Totul într-un limbaj extrem de bogat și rafinat, presărat cu citate literare și expresii în engleză și franceză. Totul ar putea părea o etalare de cunoștințe, dacă nu ar fi integrat armonios în acțiunea cărții.

Dar cel mai mult îmi place să colecționez oameni. Caractere. Stiluri de a fi. Un clasor viu al manierelor contemporane, prin reprezentanţi de elită. Unde i-a așezat viața, unde s-au străduit ei să ajungă ori, dimpotrivă, unde s-au lăsat târâți de tsunamiuri care le-au devastat existențele. Cum s-au îngropat de vii în ruinele propriilor iluzii și fantezii. Cum s-au luptat cu propriile dorinţe şi slăbiciuni și cum acestea și-au luat întotdeauna revanşa. Şi, mai ales, îmi place să-i aduc alături și să-i observ: genii, rataţi, miliardari, declasați, alienați, depravați până-n măduvioare…

Sunt convins că partea artistică a discursurilor interioare ale personajelor a venit de la Doina Popescu, pe care am cunoscut-o prin “Iluzoria vulpe a fericirii”. Aflu despre Daniela Ulieriu că este o jurnalistă cu experiență de 25 de ani și o călătoare pasionată, așa că acum știu de unde vin descrierile de locuri mai mult sau mai puțin îndepărtate. Dacă de la Doina Popescu am obținut emoție transmisă artistic, de la Daniela Ulieriu am căpătat un simț al descoperirii și un dor de călătorie.

Am visat că eram învelită în tăieturi de ziare. Bucăți din articolele mele, tăiate strâmb, îmi fuseseră lipite pe față unele peste altele și fluturau înfiorate de un aparat de aer condiționat care plutea deasupra mea. O cronică a filmului Melancholia acoperea un text dedicat sufragetelor de la 1900, care era tăiat pe mijlocul unei coloane și lipit în prelungirea unui fragment despre dreptul la avort. Paragrafe disparate, precum şi decupaje din emisiuni, imprimate pe hârtie de ziar – toate erau încleiate unele peste altele pe pielea mea. Arătam ca unul dintre manechinele lui de Chirico. Mi se vedeau doar ochii, pe care-i mișcam continuu, stânga-dreapta. Fără gură și fără nas. Respiram cu dificultate. Mă sufocam. Încercam să-mi eliberez fața, rupeam cu ambele mâini din ziare, dar nu reușeam să ajung la piele. Smulgeam straturi, straturi, până când mi-am dat seama că îmi smulg propria piele. Rămăsesem fără faţă. Mai aveam doar ochii, care continuau să se mişte stânga-dreapta. Nu mă durea nimic.

Cartea este fascinantă prin modul în care discursurile, personajele și experiențele se încrucișează. Descoperim povești de iubire cu o anumită doză de tragism, căsnicii pripite și relații ascunse, dar și sordidul unei lumi în care trăim uneori prea pe repede înainte.

“Cvartet” de Daniela Ulieriu, Doina Popescu, 2021, Editura Curtea Veche, 214 pp.

Cumpărați cartea de la:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.