DOCUMENTAR “Woodstock ’99: Peace, Love and Rage” (2021)


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)

Recunosc că nu știam că, în 1994 și în 1999, s-au organizat două festivaluri cu numele “Woodstock”, în onoarea celebrului eveniment din 1969. Dar atunci mă ocupam cu educația și nici nu-mi plăcea rock-ul, deci e de înțeles. Festivalurile au fost organizate de Michael Lang, aceeași persoană care a pus cap la cap și evenimentul iconic ce a coincis cu revoluția sexuală și începuturile contraculturii. Din păcate, Woodstock ’99 a luat o turnură urâtă, din cauza unor factori de ordin politic, social și cultural.

Woodstock ’99 s-a desfășurat în perioada 22-25 iulie 1999. Ca la festivalurile anterioare de la Woodstock, a avut loc în nordul statului New York, de data aceasta la Rome (la aproximativ 160 km de locul evenimentului original) și au fost prezenți aproximativ 400.000 de spectatori pe parcursul a patru zile. Rețeaua de cablu MTV a acoperit concertul pe scară largă, iar difuzarea în direct a întregului weekend a fost disponibilă cu plată.

Concertele au avut loc la fosta bază Griffiss a Forțelor Aeriene Americane. Locul era ideal pentru că avea infrastructură deja creată și pentru că exista un gard exterior. La Woodstock ’69, la un moment dat, gardul a fost doborât și o mulțime de oameni au intrat fără să plătească bilet. Pe de altă parte, organizatorii au fost nevoiți acum să construiască unele lucruri, cum ar fi zonele de toalete și dușuri.

Era o căldură înăbușitoare și, încă de la început, tinerii s-au plâns de prețul mare la apă (aprox. 4 dolari sticla) și de lipsa apei potabile gratuite. De fapt, existau unele cișmele, dar ele au fost curând vandalizate sau transformate în dușuri. Toaletele au refulat și dejecțiile s-au amestecat cu noroiul, iar în acest melanj, rockerii alcoolizați sau drogați se jucau nestingheriți.

Conceptul festivalului a avut unele hibe: programul era dominat de trupe noi, la modă în acel an, precum Limp Kizbit, dar au fost invitate și trupe legendare, pe care tinerii voiau să le vadă doar pentru că însemnau ceva în muzica acelei epoci – Megadeth, Metallica, Red Hot Chili Peppers (RHCP).

Acțiunile violente au început în timpul concertului trupei Limp Bizkit. Unii fani au smuls placaje în timpul interpretării piesei „Break Stuff”. Vocalistul trupei, Fred Durst, a incitat lumea la violență, poate fără să-și dea seama, spunând că e bine să te exprimi violent fizic atunci când simți că s-a acumulat frustrare în tine.

Tot atunci au început agresiunile fizice și sexuale. Un obicei din timpul festivalului a fost ca femeile să-și arate sânii la cererea bărbaților sau să umble topless prin campus. Nu a trecut mult până ca bărbații (în majoritate tineri albi) să devină tot mai agresivi cu ele. Treptat, cei însărcinați cu paza au abandonat misiunea, și-au întors tricourile și și-au ascuns legitimațiile, de teamă să nu fie agresați.

Violența a crescut în noaptea următoare, în ultimele ore ale concertului, în timp ce RHCP concerta pe scena de est, iar Megadeth pe scena de vest. Un grup de promotori ai păcii, conduși de organizația anti-arme PAX a distribuit lumânări celor care se opreau la standul lor în timpul zilei, pentru a fi aprinse în timpul piesei “Under the Birdge”. Mulțimea a început să aprindă lumânările mai devreme și a dat foc la materiale din jur. Spre finalul concertului RHCP, un turn audio/video a fost doborât și aparatura a fost distrusă intenționat de către spectatori.

În cele din urmă, au intervenit forțele de ordine, care au eliberat de oameni baza aeriană. În urma lor, spectatorii au lăsat un peisaj dezolant, infrastructură distrusă și deșeuri. După eveniment, s-a aflat că au fost mai multe cazuri de viol, multe dintre ele în văzul lumii, ba chiar cu încurajarea celor din jur. Pompierii au avut de lucru, dar au reușit să izoleze incendiile.

Documentarul încearcă să explice ce s-a întâmplat și cea mai plauzibilă variantă este faptul că Woodstock ’99 a fost un eveniment fără identitate. Cine să fi mers acolo? Cei care au fost la Woodstock ’69 nu ar fi mers să vadă trupe ale momentului; tinerii din acea vreme au mers fără să știe mai nimic despre evenimentul din anii ’60. În plus, postul MTV se pare că a condus discursul; acest post a fost cel care a exagerat inițial violențele de acolo, iar reporterii săi au fost retrași de teama mulțimii înfierbântate.

Indiferent de vârsta pe care o ai acum, documentarul este interesant pentru că arată cât de mari diferențe de mentalitate pot exista între două generații aflate la 30 de ani diferență. De asemenea, vei constata că educația este cheia pentru orice generație. În plus, vei vedea cum celebrele lozinci de la Woodstock ’99 – “dragoste și pace”, “faceți dragoste, nu război” – pot fi călcate în picioare și, în câteva ore, o întreagă istorie poate fi terfelită. Nu în ultimul rând, veți avea ocazia să vedeți câteva secvențe live de calitate, cu soliști și trupe cunoscute.

Documentarul “Woodstock ’99: Peace, Love and Rage” va avea premiera la HBO în 23 iulie.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.